Heiheihei
Ok, nu pun intrebari de genul si nu-mi place sa ma plang aici, dar de data asta cred ca nu mai pot
In regula, parintii mei s-au despartit destul de recent. Ma rog, si inainte se certau foarte des, dar nu am lasat asta sa ma influenteze. Mereu am fost cat am putut de indiferenta, cel putin pe dinafara. In curand ma voi muta cu tatal meu (stiu, ciudat). In mod normal ati zice ca as alege sa raman cu mama, dar nu. Pur si simplu nu simt nimic fata de ea. Nu stiu daca am vazut-o vreodata ca pe o mama, habar nu am ca si ce am vazut-o, cert e ca niciodata nu am avut o relatie dintr-aia mama-fiica si mereu mi-a fost putin greu sa ma deschid in fata ei. De cand ma stiu mi-a fost greu sa ii spun "te iubesc". Nu retin sa ma fi motivat sau incurajat vreodata, ci dimpotriva. De cand s-a despartit de tatal meu, a devenit foarte, dar foarte inchisa si nu imi mai spune nimic. Prefera sa se deschida in fata unei prietene de-a ei in loc de mine si pot sa spun ca m-a deranjat asta, dar nu i-am spus-o niciodata. Se enerveaza din orice, chiar si daca o intreb unde a pus ceva. Am mai zis, intotdeauna am preferat sa nu arat ca lucrurile astea m-ar afecta, dar chiar au facut-o si nu mai stiu ce sa fac, jur. Uneori simt ca eu sunt adultul in casa asta, se comporta imatur si cand se simte prost trebuie mereu sa o consolez. Nu mai rezist. Simt nevoia sa faca cineva acelasi lucru pentru mine, deja am tinut prea mult inauntru. Ea vrea sa raman cu ea, dar nu pot. Mi-as face rau singura daca as face-o. Tot ce face e sa imi coboare moralul de fiecare data, si tot eu trebuie mereu sa le suport pe toate, sa o ascult, si m-am saturat. Eu nu pot niciodata sa ma deschid in fata ei fiindca nu ma ia in serios si imi spune ca n-are rost sa ma simt in modul ala.
Pe de-o parte vreau sa raman cu ea, fiindca stiu ca o voi avea pe constiinta si imi va parea rau, iar pe de alta parte vreau sa plec si sa nu o mai las sa ma afecteze.
Ce ar trebui sa fac?
Coicidenta sau nu am avut aproape aceeasi situatie... aproape. Si ceea ce am facut, am plecat cu tatal meu. Ma cred mai matura ca mama mea, cateodata cred ca ea este o copila de 15 ani. Se certa cu mine inainte daca o intreba unde pleaca sau spune pur si simplu ca nu este treaba mea. Cateodata chiar mintea si daca voiam sa merg cu ea imi spunea sa raman acasa. Din ce motiv? Il stiam foarte bine. Situatia diferita era ca eu stiam tot ce face si stiam ca daca as ramane cu as ajunge a nimanui fiindca urasc singuratatea. Da, urasc sa ma simt singura, chiar si sa mananc singura la masa si daca ramaneam cu ea asa se intampla. Asa ca mi-am dat seama ca trebuie sa imi fac mie un bine, nu ei fiindca dadea impresia ca nu ii pasa. Si durea intr-un fel sau altul. De aceea spun ca este aproape aceeasi situatie. Eu te sfatuiesc un lucru. Gandeste-te la binele tau. Nu mereu putem face decizii care sa nu ii raneasca pe ceilalti. Dar in primul rand este viata ta si ar trebui sa fii fericita. Cum ii spunesem altei persoane, daca ramai cu tatal tau, nu inseamna ca nu poti sa iti vezi mama. Doar daca ea nu doreste sa te vada, atunci este altceva. Dar pana la urma, du-te unde ai putea sa te simti bine si putin mai fericita. Fiindca fericita complet nu prea cred ca o sa fii, nu acum. Dupa un timp.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Păi pleci și o vei avea pe conștiință, dar dacă rămâi cu ea nu îl vei avea pe tatăl tău? Ar trebui să știi singură pe cine iubești mai mult și cu cine vrei să rămâi. Noi nu avem de unde să știm.
Răspunde
Deci imi pare rau pentru tine...
Intrebare: crezi ca daca ai sta cu tata tau ai fi fericita?
Hmm. E greu de spus ce sa faci... daca noi( cumunitatea TPU) iti dam un sfat si nu va fi bun, o sa fie vina noastra, poate ca ar trebui sa incerci sa iei singura decizia asta.Nu te supara pe mine ca-ti spun, dar cea mai buna decizie o poti lua doar tu... Scuze.
De ce vrei sa-mi confirmi faptul ca oamenii care se comporta imatur si prostesc sunt, de fapt, foarte tristi la interior?
Ma rog.Ramai cu tatal tau.Tu singura iti dai argumentele care o defarorizeaza pe mama ta in a avea custodia. Oricum, nu e ca si cum cu trecerea timpului n-o sa realizeze si maicata ce mama de doi lei a fost si va intelege de ce ai ales sa ramai cu taicatu.In final, vei avea 20 de ani si vei mai trece pe la maicata si veti vorbi normal fara nicio problema despre diferite lucruri cu care se confrunta o adolescenta la facultate.Da, in sinea ei va fi trista pentru ca sunt -numar ani- de cand nu te-a mai vazut si prostii de genul dar, hey, macar acum, dupa ce ranile s-au cicatrizat, totul e frumos.
Aw, tocmai ce mi-ai spus ca ma comport imatur si prostesc intr-un mod dragut
apreciez
Eu cred ca tatal tau e cea mai buna optiune in cazul de fata.Totusi, daca ei se despart asta nu inseamna ca si tu trebuie sa te desparti de unul din ei. Poti pastra legatura cu mama ta sau, ma rog, cu tatal tau daca pana la urma de decizi sa ramai cu ea.Incearca sa nu rupi legatura cu niciunul din ei.Fa ceea ce e bine pentru tine.Cred ca trebuie sa porti o discutie cu ambii parinti in legatura cu asta inainte sa faci o alegere.
Imi pare nespus de rau de aceasta dezamagire si ca trebuie sa treci prin asta.
TU esti un copil, deci nu ar trebui safi pusa in masura de a face alegeri pentru ca e evident ca fiecare optiuni cu riscul ei.
Ar trebui sa te tii tare, in urma acestui impas familial, insa mai inainte de toate ar trebui ca unul din parintii tai sa apeleze la un consilier sau chiar preo si ca tot veni vorba de acest aspect, nu ezita sa te destainui si psihologului scolii si daca vezi, ce atitudtinea poate lua si el pentru ca nu e deloc indicat pentru persoana /personalitatea ta sa nu ai cel putin solutii si sa nu le aplici.
De altfel, un lucru ar fi ca o legatura intre parintii adoptivi tot se poate mentine, acest lucru garantat fiind chiar de insasi Legea ce iti ofera posibilitatea de a petrece clipe si parintele care nu te are in custodie si sa simti interactiunea cu el, adica sa gasesti rapsunsuri referitoare la incertitudinile despre eventuala tolrenta si icnredere ce ar s-ar fi putut realiza, forma, contopi ( acel flagel familial tipic unui parinte fata de copil ce emana caldura )
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
