Heiiii!

Ce faceti?

Deci, eu la scoala am de facut o sceneta. Am scris ceva dar nu mai am nici o idee cum sa o continui. Ma puteti ajuta?

Aceasta este povestea:



Ziua Anei



Totul incepe intr-o zi de 20 mai in care Ana o fata in varsata de 14 ani isi sarbatorea ziua de nastere. Avea totul pregatit de o saptamana, invitatile, decoratiunile pentru casa, muzica, totul...

A(Ana): Mama, sunt atat de fericita! Astazi va fi cea mai frumoasa zi din lume!

M(mama): Ma bucur ca esti fericita!

Nici nu apuca mama sa termina ca si au venit primi invitati.

Andreea: La multi ani! Sa fi fericita si sa fim prietene pentru todeauna!

Ana: Mersii! Asa sper si eu! Mersi pentru cadou! Wow! E asa de frumoasa( in punguta de cadou era o rochita superba) Mersiiiii!

Andreea: Cu placere! ( si se strang in brate)

Mihai: La multi ani! Sa fi fericita si sa ai tot ce iti doresti!

Ana: Mersi!

Au venit multi alti preteni iar Ana a primit foarte multe cadouri...

Au inceput sa se joace adevar si provocare.

Andreea: Tu esti Ana, ce alegi? Adevar sau Provocare?

Ana: Hmmm... Provocare

Andreea: Te provoc sa ne spui cel mai mare secret al tau!

Ana: Cel mai mare secret? Cel mai mare secret al meu este ca... imi ador prietenii! As vrea sa ramanem prieteni pana la sfarsitul zilelor!

Mihai: Stiam asta! Este de ajuns! Te credem!(si se strang toti in brate)

Alexandra: Da! Te iubim Ana!

Dupa ceva timp vine mama cu tortul, era un tort imens si cand dau sa suflu in lumanari Andreea ma baga cu capu in tort! Toti incep sa rada la fel si eu chiar daca eram plina de tort pe fata.

Ana: owwww!

Andreea: Hai mai ca nu s-a intamplat nimic! E doar o gluma!

Ana la inceput o lua ca pe un moment amuzant si creazand ca prietenii sai vor rade doar cateva secunde, dar era alt fel. Ea se opri din ras, sperand ca ceilalti vor trece peste aceasta gluma si vor reveni la starea initiala, la jocul propriu-zis, dar aces lucru nu se intampla, din toate colturile se auzeau fel si fel de chicote si rasete:

Vergi:Asta a fost buna!

Adrian:Asa este, o merita de ziua ei!

Aceasta se supara cand auzi parerile celorlalti despre ce se intampla, asa ca nu mai stat mult pe ganduri, a lasat totul balta si, a urcat repede scarile, intrand in camera si inchizand usa.

Dupa ce se linistisara toti, Andreea observa ca Ana nu mai este.

Andreea : -Hey, unde e sarbatarita noastra?

Mihai: Chiar, unde este Ana?

Ana era sus in camera ei, suspinand si regreatand aceasta zi si incepu sa vorbeasca singura:

Ana: Cum au putut ei, cei mai buni prieteni sa imi faca asa ceva?(cu ochii in lacrimi) Credeam ca nu sunt ca ceilanti, credeam ca sunt altfel.

Ana nervoasa coboara scarile cu ochii rosii, suspinand.

Andreea: Ce ai patit? (imbratisand-o)

Ana: Va credeam prietenii mei adevarati, care imi veti fi aproape la bine si la greu, in momentele frumoasa si urate, iar voi ......Las-o balta, voi sunte-ti genu' de persoana care stati numai ca sa aveti parte de lucruri bune, profitati de bunatataea mea. Acum stiu cine imi este prieten si cine nu. Nu e asa Andreea?

Andreea: Da, asa este!

Ana: Si vreau ca toti sa plecati din casa mea, acum! Dar inainte de asta vreau sa va spun ceva: in viata mea intra cine vrea, sta cat poate si ramane doar cine merita!

Toti prietenii Anei plecara, mai putin Andreea.

Andreea: Imi pare rau! Sincer imi cer scuze pentru ce ti-am facut, dar a fost doar o gluma.

Ana: Doar o gluma! M-ai facut de ras la toti asa zisisi mei preteni!

Andreea: Inca o data imi cer mi de scuze!

Ana: Offf... Si eu imi cer scuze pentru tot ce am zis! (si se imbratiseaza)

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook