Hello.Ce pot sa fac sa cooperez intr-un fel cu parintii mei?
Ei gandesc ceva mai practic si de exemplu,as vrea sa fac sala,dar daca le spun asta inceput cu "aaa,dar esti destul de slaba,n-ai nevoie" "hai ca-ti dau eu de munca,sa nu mai vrei sala", sau cand aveam prieten(cu care ma vedeam o data la mult timp) si voiam sa il vad in fiecare saptamana,mama zicea ca ne vedem prea des.
Anul asta am balul de absolvire si deja am gasit rochie,extraordinar de decenta,doar ca are o inima decupata in spate si cica as fi prea dezbracata.
Daca imi aranjez parul sau ma aranjez eu ca vreau,ca ma uit dupa baieti,ca ma fac sa se uite altii. Daca nu ma aranjez imi dau exemple alte fete aranjate si ca eu sunt urata asa.
Am zis ca vreau sa dau la armata "aaa,ca nu-i de tine acolo",apoi m-am orientat spre politehnica si se pare ca nici acolo nu e de mine. Mama tine mortis sa dau la asistente medicale ca "se castiga bine si iti faci pile",dar pe mine NU ASTA MA INTERESEAZA.
Le spun inainte sa plec de acasa daca trebuie sa merg pe undeva( nu ies aproape niciodata nicaieri) si ma trezesc sunata si mi se reproseaza ca fac ce vreau fara sa anunt si ca am iesit cumva cu fostul meu prieten,desi nu mai am nicio treaba.
Nu e nicio tragedie in chestia asta,dar pur si simplu ma enerveaza foarte tare. Constant trebuie sa stie ce fac,cu cine sunt,unde sunt ( ceea ce este foarte normal, dar nu dupa ce am anunt zilnic timp de 3-4 zile,uneori cu o saptamana in urma) si sa ma imbrac decent(si credeti-ma ca nu se poate distinge nimic la ce haine port) si cat mai baba ca in ziua de azi se uita astia dupa mine si cine stie ce patesc.
Orice sfat e binevenit in afara de a tacea,ca eu oricum nu spun nimic niciodata, ci doar ma conformez.

Întâi daca ai vrea sa spui ce vârsta ai sa vad daca te pot ajuta

In primul rand ai niste parinti grijulii care tin la tine si te iubesc mult. Daca esti si unicul lor copil, cu atat mai mult.
Incearca sa surprinzi un moment in care au timp sa te asculte (adica sa nu fie tensionati, foarte obositi, nervosi) si incearca sa le prezinti argumentat de ce vrei sa faci ceva sau ce intentionezi sa faci. Incerca sa le asculti si sa analizezi si punctul lor de vedere si sa vi cu completari sau daca e cazul cu dezacord cu conditia sa exemplifici motivele.
Mai exact, incearca sa negociezi cu ei.

Inteleg ce simti si desi eu nu prea ma pot ajuta pe mine, poate pe tine pot sa te ajut. Fa ceva, lucreaza undeva si castiga proprii bani. Pune deoparte putin cate putin incat sa iti permiti sa stai in chirie si apoi faci ce vrei pentru ca esti pe cont propriu.

18.

Nu ma lasa sufletul sa plec acum de langa ei.
O sa am timp destul pe urma sa stam separati.

Ma asculta si pe urma imi reproseaza. Sunt destule certuri si asta nu prea m-ar ajuta.
Plus ca eu nu prea stiu sa port o asa discutie. Vreau doar intelegerea lor cu privire la alegerile mele.

Discuta sincer și deschis cu ei despre cum te simti. Dar fa acest lucru cand sunt bine dispuși. Vorbeste cu blândețe și respect profund si nu ii acuza. Un raspuns bland indeparteaza furia.

Discuta cu ei nu trebuie sa fie doar părinți la mine sunt si parinti si prieteni foarte buni, daca te certi cu ei nu plânge si nu te razbuna pe ei pur si simplu incearca sa nu pui la suflet certurile in familie si mereu sa bati apropouri daca vezi spre ex cu am zis tu cu rochia parca, ii toci la cap o saptamana "ce imi place o vreau si din astea" ascultai mereu si nu te lasa moale in fața lor nu te inchide in tine si nu te lasa dominată daca vrei sa faci ceva cu adevărat fal doar nu te vor da afara din casă