Nu, las-o încolo. ori există diferențe între tine și ele, ori de tine nu-i plăcea de fapt și stătea neavând cu cine, ori face așa cu ele la început ca să se apropie.
Ok, deci este o prietenie buna. Ori discuti onest totul, ori prapastia se va adancii.
Si eu ma identific cu problema, oarecum. Ma refer la faza cu umorul, poate uneori exagerat, dus la extrem, scarbos si degradant. Insa nu-s dispus sa ma schimb, nu vreau s-o fac, nu am de ce s-o fac. Daca tu crezi ca prietena ta merita schimbarea, fa-o. Rasul asta in exces are consecinte grave, nu mai esti luat in serios, ii poate rani pe cei din jurul tau si injosi. Duce personajul tau in derizoriu, poate asta a considerat prietena ta, ca nu esti decat ceva neinsemnat si acum te neglijeaza (fara supararea, am pus acolo un POATE). Nu stiu, nu pot analiza mai mult decat mi-ai dat sa inteleg. Schimbarea poate fi grea, trebuie sa moara o parte din tine pentru asta. D-asta nimeni nu vrea si nu poate sa se schimbe atat de usor. Alegerea este a ta. Poate gresesc, dar sper ca ti-am dat macar ceva important la care sa te gandesti.
Cred ca ar trebui sa vorbesti cu ea intr-un cadru intim, fara influenta celorlalti, sa nu fie si altcineva de fata. Chiar daca ai sau nu o problema cu umorul, faptul ca simti aceasta distantare este o problema. Si daca alegi sa ignori problema, la un moment dat ea o sa devina si mai mare pe viitor, mai bine te lamuresti acum.