Hello. Voi avea nevoie de un sfat, dar mai intai o sa va povestesc: E vorba de o prietena de ale mele, suntem cam de 2 ani. Eu sunt genul care se prosteste, glumeste, rade mult... iar ea invers, inchisa in ea, serioasa, sumbră, dar ajuta multe persoane cu sfaturi, nu e rea. O sa incerc sa las detaliile deoparte. Noi discutam diferit, eu invatam de la ea sa nu ma mai port asa copilăresc și discutam despre interesele noastre care sunt cam aceleasi si ne intelegeam uneori fara sa ne exprimam cum trebuie. Dupa un timp zicea sa ma schimb,sa nu mai fiu asa si ea nu intelegea ca ea e prea serioasa. Orice faceam spunea sa nu mai fac, ca e pentru binele meu, sa nu ma comport ca o ciudata(evident ca ma comportam ca un om normal care mai glumeste ) sau se uita urat la mine si imi vorbea urat, adică apăsat ca si cand țipă sau ceva o deranjeaza și apoi nu se mai uita la mine. Mereu a spus ca nu are nimic si ca asa e ea.
A inceput alt an scolar, au aparut colegi noi și ea s-a imprietenit cu două fete. Prima oara eram si eu cu ele dar usor usor parca au ramas doar ele trei. Am observat ca la scoala daca eu nu o/le bag in seama, nici ea/ele nu ma baga. Nu stiu ce i-au facut că și ele par genul meu, fac prostioare in ore si ii arata (de exemplu desene sau "creatii"), rad, se prostesc, glumesc și ea rade cu ele. Dar eu daca faceam ceva se uita urat la mine, vorbea apasat sau parca era un robot, ii aratam ceva ce am facut, zicea o vorba fara sa exprime ceva si atat. Se intorcea.Niciodata nu râdea.
Acum stau singura in banca si ma uit la ele cum rad si se distreaza in fiecare pauza, cand statea cu mine radea foaaaaarte rar.
Sa mai fiu prietena cu ea? Sa trag de ea, sau de mine, sa mai fie la fel? Sau să o ignor de tot? Nu vreau doar sa fiu o amică. Totul sau nimic.
Multumesc ca ati citit pana la capat

Asta e lesbieneala sau n-am inteles eu bine?

Pff nu am zis iubită. nu îmi plac fetele

Ok, deci este o prietenie buna. Ori discuti onest totul, ori prapastia se va adancii.
Si eu ma identific cu problema, oarecum. Ma refer la faza cu umorul, poate uneori exagerat, dus la extrem, scarbos si degradant. Insa nu-s dispus sa ma schimb, nu vreau s-o fac, nu am de ce s-o fac. Daca tu crezi ca prietena ta merita schimbarea, fa-o. Rasul asta in exces are consecinte grave, nu mai esti luat in serios, ii poate rani pe cei din jurul tau si injosi. Duce personajul tau in derizoriu, poate asta a considerat prietena ta, ca nu esti decat ceva neinsemnat si acum te neglijeaza (fara supararea, am pus acolo un POATE). Nu stiu, nu pot analiza mai mult decat mi-ai dat sa inteleg. Schimbarea poate fi grea, trebuie sa moara o parte din tine pentru asta. D-asta nimeni nu vrea si nu poate sa se schimbe atat de usor. Alegerea este a ta. Poate gresesc, dar sper ca ti-am dat macar ceva important la care sa te gandesti.

Multumesc pentru raspuns. Umorul meu nu era denigrabil. eram doar o persoana vesela. unii apreciau asta. Dar nu mai sunt asa acum. Si imi vine cam urat sa vin eu sa rezolv sa trag de ea intr-un fel, dupa ce tot ea "m-a lasat" dar nu pot sta nici singura...

Cred ca ar trebui sa vorbesti cu ea intr-un cadru intim, fara influenta celorlalti, sa nu fie si altcineva de fata. Chiar daca ai sau nu o problema cu umorul, faptul ca simti aceasta distantare este o problema. Si daca alegi sa ignori problema, la un moment dat ea o sa devina si mai mare pe viitor, mai bine te lamuresti acum.

Nu, las-o încolo. ori există diferențe între tine și ele, ori de tine nu-i plăcea de fapt și stătea neavând cu cine, ori face așa cu ele la început ca să se apropie.

în orice caz, e o relație de „prietenie" toxică, fata aia doar te face să suferi și să te îndoiești de sine, o relație de prietenie ar trebui să fie exact opusu.

Multumesc.