Stiu ce zici.
Ar fi lumea prea perfecta...
Si eu ma vedeam la fel in liceu, dar... a trecut. Eram in lumea mea acolo. Nimeni nu ma putea scotea. Dar mi-am gasit cativa prieteni. Bine, nu erau prieteni adevarati. Dar cu ei puteam sa radem toata ziua la scoala, cu ei ma suparam, cu ei ma impacam. Dar ei nu ma vedeau asa cum eram eu. Incercam doar sa trec prin liceu. Tu poate ar trebui sa iti cauti alti prieteni cu care sa te simti bine. Ar fi pacat sa nu ai amintiri frumoase despre liceu.
Chiar stiu ce zici. Dar asta m-a intarit pe mine intr-un fel. Eu as vrea sa fi putut traii ca intr-un anime (cu toate ca nu le prea am cu ele).
Ma rog... Nu prea stiu cum te-as putea ajuta. Pot sa spun ca e bine cum esti tu. Sau asa cred. Dar asa e societatea in care traim. Nu o putem schimba. Unii chiar nu inteleg asta.
Noi suntem mici. Abia reusim sa ne vedem. Dar avem ceva special in noi. Asta ar trebui sa ne motiveze. Si prin noi fac referire la toate persoanele care gandesc asa. Ca mai sunt.
Scuze ca nu te-am putut ajuta prea mult.
Ai putea sa imi spui totusi ce desenezi?
Salut, peste tot se intampla asta, nu ai ce sa faci tu trebuie sa-ti vezi de treaba ta acolo, nu superi pe nimeni, daca vrei sa stai acolo sa stai, cine intelege bine si cine nu intelege asta este la o asemenea varsta e normal sa intelegi, poate si unii vor ceva de la tine, dar asta e mai rar, si eu la mine in clasa nu prea am timp de ceilalati tot ce fac este sa ma plimb in fiecare pauza pe hol, prietenul meu cel mai bun este la fel, doar sta cu castile in urechi acolo si isi pune gluga pe cap, asa ii place lui sa stea, sa-si ordoneze gandurile, asta e felul lui, se aseamana oamenii de acelasi fel in discutii, tine de ei nu de tine, atat timp tu cat iti vezi de treaba e ok, ce conteaza ce cred ei atat timp cat nu si-ar depune efortul sa intrebe si sa inteleaga.
Sa ai o zi placuta!