Am mare nevoie de ajutor, va rog. Cum ma pot face plăcută de colegi?
Sunt cam retrasă si nu am multa cultura generală ca sa am subiect de discuție cu cei din jur.
M-am transferat la un nou liceu(sunt a 10-a) si aveam un coleg de banca X cu care m-am certat si s-a mutat de langa mine.
Tipul este si el retras, dar stie sa se bage in seama cu ceilalți si poate având si vechime mai mare in clasa il prefera pe el? Si de asta ma displac pe mine? Nu cred ca au ceva cu mine colegii, dar ma ignora.
Cum eu si fostul coleg nu mai stam impreuna, fiecare e singur.
Astăzi colegul de banca al unui coleg cu care plec acasă după ore a lipsit. Ii voi zice Y.
Si Y i-a întrebat pe cei din fata lui daca sa se mute cu mine sau cu X din moment ce era singur. Amândoi au zis ca cu X si astfel au stat impreuna azi.
Astazi dupa ore cand plecam acasă l-am întrebat pe Y daca cei doi care au spus sa vina X acolo in locul meu au o problema cu mine si a zis:
"Nu știu, nu ma bag in scandaluri de astea".
Din asta ar trebui sa inteleg ca da, au ceva cu mine? Imi fac prea multe griji? Ar trebui sa le dau importanta? Si o alta fata cu care sunt tot colega si plecam impreuna mi-a zis ca ăia m-au facut proasta pe fata.Pentru ca au zis sa vina X acolo.
Am încercat mereu sa fiu draguta si sa las de la mine, dar se pare ca e inutil.
Lumea ma ia drept proasta si ma considera o ciudata ca nu sunt sociabilă si in pauze imi învat sau stau pe telefon.
L-am întrebat pe fostul coleg de banca ce defecte am inainte sa ne certam si mi-a spus ca sunt obositoare cand vorbesc (vorbesc prea mult cand am subiect de discutie cred), schimb prea repede subiectul, sunt negativista, sunt dați cand mai bine as tăcea (in sensul ca vorbesc câteodată doar de dragul de a vorbi si zic tampenii) si ca ma atașez prea repede de persoane (vorbesc de 2-3 ori cu o persoana si ma port de parca ne stim de mult, ceilalți ma considera o obsedată probabil), sunt awkward deseori("cringe") si altele.
Astea sunt motive bune ca cineva sa te ignore?
Cum pot schimba asta? Cum pot sa ma fac plăcută?
Ar trebui sa ma simt prost pentru faza de azi?
Va rog, chiar am nevoie de sfaturi.Nu mai stiu ce sa fac, chiar doare si nu pot sa fiu nepăsătoare in continuare.

Mergi la psihologul școlii.

Si asta cu ce ma ajuta?

Ai să vezi! Și nu râde, că e pentru binele tău.

""Nu știu, nu ma bag in scandaluri de astea". 

Din asta ar trebui sa inteleg ca da, au ceva cu mine?"

Din asta singura concluzie pe care poti sa o tragi e ca nu stie.
Daca mai stii ceva pe langa (ca ii place sa minta, ca se rusineaza cand sa spuna un adevar ce poate sa jigneasca, etc) poti sa schimbi concluzia.


"Astea sunt motive bune ca cineva sa te ignore?"

Te-ai descris ca purtandu-te precum un copil de clasa 5a. Cand esti a 10a, ar trebui sa fii ceva mai serios. Deci, pentru mine sunt motive ok sa ignor pe cineva, nu sa imi bat joc de persoana respectiva, ca nu fac d-astea, numai sa nu interactionez decat daca e strict necesar.

"Cum pot schimba asta? Cum pot sa ma fac plăcută?"
Ti-ai expus deja problemele. Facand opusul la ceea ce ai zis aici, adica fiind serioasa, calculandu-ti vorbele pe care vrei sa le spui.

"Ar trebui sa ma simt prost pentru faza de azi?"
Stiind ca e ceva ce poate fi schimbat, nu.

Sunt o persoana serioasă, ma consider a fi matură.
Cum am zis, in pauze stau si invat sau ascult muzica. Nu prea comunic cu colegii.
In general sunt tăcută, o persoana introvertita, dar devin obositoare cand nu mai am subiect de discutie si nu vreau ca situația sa devină awkward.
La mine problema este ca desi vorbesc rar, cand o fac, spun prostii din cauza emotiilor si lumea are tendința sa interpreteze gresit ce am zis sau sa nu inteleaga.
Okay pare un fel de paradox. Cum ai zis, cand vorbesc, din cauza anxietatii, par un copil mic si sunt awkward, dar totuși sunt rezervată si tăcută mare parte din timp.
Ar trebui sa gândesc inainte sa vorbesc dar e greu... Cand ai anxietate.

Ala al școlii nu te ajuta cu nimic.
Si sunt probleme ce au legatura cu comportamentul meu, lucru pe care un psiholog nu le poate schimba si nici nu este datoria lui sa o faca.
Stii ce e ala un psiholog? O persoana care are scopul sa te ajute pe plan emoțional cu problemele pe care le ai ca sa te simti mai bine si sa gasesti o rezolvare, sa te descarci.
Ei bine, eu nu vreau sa ma descarc, nu consider situația mea ca fiind o problema care ma afecteaza într-o masura prea mare.
Vreau sa-mi schimb comportamentul astfel încât problemele sa se rezolve si asta nu mai tine de psiholog, Ancaval.

Dimpotrivă, cred ca ar trebui sa fiu mai sociabilă.
Si sa-mi formez o cultura generală ca sa am ce discuta cu ceilalți poate?

"Stiind ca e ceva ce poate fi schimbat, nu."

Dar nu am ce sa schimb in privinta asta... Adică nu prea vorbesc cu colegii. Doar cei cu care am petrecut mai mult timp stiu ca sunt obositoare câteodată. In clasa sunt mută efectiv.
Ce sa schimb mai exact? Cum devin mai sociabilă? Sunt sigura ca tacerea mea lasa de dorit, altceva nu stiu...
Si sunt destul de densă, sunt chestii pe care nu le inteleg si trebuie explicate in detaliu.
Spre ex. glumele, sarcasmul câteodată...
Lumea poate considera asta ca fiind stupiditate? Ar putea fi una din cauze?

Mă întrebi dacă știu ce e un psiholog? Știi tu mai bine, copil de clasa a 10-a? Doamne ferește!

Nu consideri situația ta ca fiind o problemă care să te afectează prea mult? Atunci ce mai cauți aici?

Vezi? Comportamentul ăsta al tău se poate corecta ori prin părinți, ori printr-un psiholog.

Aveam în liceu o colegă pe care toți o ignorau, din cauza comportamentului ei. După câteva ședințe la psihologul școlii, s-au văzut rezultate. "Ăla", cum îi zici tu, spre deosebire de tine, are o pregătire. Tu, pe clasa a 10-a, ce pregătire ai?

Comportamentul se schimba de la sine, un psiholog te poate ajuta cu sfaturi, dar tu esti cel care face schimbările pana la urma.
Mai util decat un psiholog ar fi un sport in echipa pentru ca esti obligat sa comunici si automat devii mai sociabil.
Ce legatura are vârsta sau clasa in care ma aflu cu nivelul de cunoștințe? Exact, niciuna.
Ce caut aici? Sfaturi, comfort poate. Nu ma afecteaza prea mult, dar e deranjant oarecum. Si pentru asta nu cred ca e necesar o vizita la psiholog. Daca era ceva mai serios poate. Dar asa nu, cand exista soluții mai bune.
Comportamentul asta al meu eu il corectez, nu părinții sau psihologul.
Ăla are o pregatire in cu totul altceva, nu ce-mi trebuie mie. Nu trebuie sa fiu psiholog ca sa stiu asta. Oh... Doar pentru ca ai o anumită vârstă nu înseamnă ca știi automat mai multe lucruri decat mine într-un anumit domeniu.
Mersi de sfaturi.

Hmmm... comentarii, obrăznicie, aroganță multă în ziua de azi!

Hai în lista de ignor!

Intai ar trebui sa constientizezi ca acesti colegi ai tai, indiferent daca te plac sau nu, sunt tot oameni, au si ei probleme, bucurii, unele suferinte, exact cum ai si tu, caci nu-ti sunt deloc diferiti la baza, deci n-ai de ce sa te simti inferioara si sa capeti anxietate cand vorbesti cu ei. O mica doza de egoism si aroganta nu-ti strica.

Nu stiu despre ce vorbiti voi in pauze, dar in putinele dati pe an cand ma mai vad cu colegii din liceu, se mentine o conversatie generala, pentru ca fiecare a luat-o pe un drum separat si nu avem alte subiecte comune decat barfa, filme, seriale, muzica, povesti despre ce ni s-a mai intamplat in cutare zi, etc. Intr-un cuvant, lucruri care nu tin neaparat de cultura generala.

Cultura generala/ cunostintele aprofundate din diferite domenii sunt, mai degraba, folositoare cand vorbesti cu una, doua persoane ce-ti impartasesc viziunile.

"Dar nu am ce sa schimb in privinta asta..."

Oamenii se schimba continuu. Nu vorbesti cu ei, asta-i de schimbat.
Un interes comun te poate ajuta sa mai cunosti persoane in clasa sau chiar in afara ei.
Vezi in clasa o persoana care are un tricou, un pix, o sapca, etc. cu un personaj dintr-un film, o trupa, un personaj dintr-o carte si te duci si ii spui: "stiai ca trupa asta vine in Romania la vara?", "ce zici de noul lor album?" "ce parere ai despre sentimentele personajului in raport cu nu stiu ce situatie/alt personaj?"
Nu trebuie sa fie cine stie ce intrebari, important e sa gasesti un subiect comun si sa-l deschizi.

Cum ajungi la lucrul asta, caci necesita cunoastinte a unor subiecte diverse? (nu le-as include in cultura generala, caci filmele si muzica nu-mi par a se incadra aici) Te uiti prin clasa si vezi cu cine ti-ai dori sa comunici. De obicei, cei care sunt mari fani a ceva, se arata usor.

Sau poate vreun coleg a dat un raspuns la o materie care iti place, pe un subiect pe care il stii. Si asa te duci la el sa-ti expui punctul de vedere despre disperarea cetatenilor Alesiei, parasiti atat de Cezar, cat si Vercingetorix, nemairamanandu-le decat sa se sacrifice pentru cei cu cele mai multe sanse de supravietuire, in cartea lui Cezar fiind amintiti numai intr-o singura propozitie, iar asta ducandu-ne cu gandul la faptul ca daca am elimina tragedia din istorie, deciziile nu mai au nicio semnificatie.


Important e sa iti gasesti propria identitate. Ceva ce-ti place sa faci, aprofundeaza! Fie ca e vorba de ceva general, istorie, fizica, geografie, mate, romana sau oricare alta materie, fie ca este vorba despre ceva punctual precum colectionatul de timbre, monede, despre cantatul la un instrument, cititul, vreun sport sau strategii aplicate in istorie.

Poate n-o sa iti gasesti acum oameni care sa aiba aceleasi pasiuni, dar vor veni mai tarziu, caci mai ai o viata intreaga sa tot cunosti persoane.

Asa e felul tău. Plăcută sau mai puțin plăcută. Lasă băieți și fă-ți o prietena fata.

Am zis eu ceva de baieti?