Ei bine, vin din nou cu o intrebare sau sa cer ajutor.Ma simt ingrozitor.Cred ca sunt in depresie, dar uneori rad din suflet.Sa va spun cum sta treaba.Eu nu am stima de sine, ma urasc.Defapt,toata lumea ma uraste, ce tot zic.Se prefac ca tin la mine,mai ales familia,tipa la mine, pentru ei cred ca sunt papusa pe care sa isi elibereze furia.Recunosc ca si eu am probleme cu furia.Inainte voiam sa lovesc ceva,dar acum doar simt cum muschii imi cedeaza si incep sa plang,iar pe langa asta am si probleme mentale,dar minore deocamdata, asta spunand eu deoarece cred ca asa este.Ma urasc mult si vreau sa numai exist.In 2015, _in jurul Pastelui m-am taiat cu lama timp de cateva saptamani dar venea vara,iar acum simt nevoia din nou sa ma tai.
Pentru cei care o sa imi spuna sa ma duc la un psiholog nu o sa o fac,iar cei care o sa ma faca nebuna le doresc moarte lenta.
Ma puteti ajuta cumva,cu sfaturi sau un discurs, ceva?

Salut.
Poate ca nu ma crezi, dar acum mult timp, gandeam oarecum asemanator cu tine. Ma rog, fara partea cu taiatul si alea.
Chiar nu stiam de ce mai traiesc, bine ca nici acum nu stiu. Dar asta nu m-a facut sa ma tai sau ceva.

Ca sa trecem la subiect, pentru inceput vad ca ai o mentalitate oarecum gresita, sau nu stiu.
Daca te faci nebuna, ajungi sa crezi asta. Pana si eu am crezut asta, doar daca ma gandesc, probabil doar vad lucrurile difeit de ceilalti si asta e bine.
Probabil si tu faci acelasi lucru acum.

Referitor la lama, lol. De ce sa te omori? E mai bine sa traiesti si sa vezi ce se intampla decat sa nu existi. Lumea ar fi la fel, nu s-ar schimba nimic fara tine, mine, vecinul sau tipul de la magazin. Astea arata cad de mici suntem noi in aceasta lume. Dar vad in tine o gandire diferita de alta lume. Asta te face mai speciala fata de ceilalti. Nu ar trebui sa te incurajez, dar probabil daca gandesti asa te simti mai bine.
Apoi, zici ca ai probleme cu furia, adica cine nu are. Mie imi vine sa rup orice prind cand ma enervez. Asta e normal dupa parerea mea.
Zici ca familia ta tipa la tine. Probabil si parintii mei si orice parinte ar tipa daca copilul lui ar fi facut ce ai facut tu. Dar nu e bai. Mai conteaza ce ai vrut sa faci? Timpul le vindeca pe toate, oricum in final nimic nu mai conteaza( cum era in melodie ).
Lasa parintii, ei vorbesc, ca orice parinte, asta e o alta poveste.

Si cum sa te urasca toata lumea?
Eu unul vad in tine o persoana diferita de celelalte, care nu e ca orice papagal care incearca doar sa dea bine in ochii oricui pentru a putea sa treaca bine prin viata.

In primul rand sa stii ca Dumnezeu te iubeste, in mod egal cu orice om de pe pamant. Probabil ca ar trebui sa gasesti ce cineva cu care sa vorbesti in sensul ca sa te descarci, sa spui ce ai pe sufelt. Se vede ca deja ai inceput sa faci asta pe TPU. Pentru inceput e bine .

Nu stiu daca tot ce am zis pana acum o sa te ajute intr-un fel dar sper ca totusi sa o faca macar sa te simti mai bine.

Poate o sa ti separa ciudat "discursul" asta al meu... Dar hai sa iti zic o mica poveste.
De cand m-am nascut m-au batut tot felul de ganduri, despre existenta, despre toate. Nu intelegeam rostul meu pe aici. Eu era sa mor de 3 ori cand eram mic. In mod inexplicabil, am scapat de fiecare data. Dupa aceea m-am gandit ca poate destinul meu in viata asta este altul, si poate am un rol important in viata de inca mai traiesc. Cu gandul asta am ajuns pana aici( in primul an de faculate ).
Stiu ca poate e doar o... iluzie pe care mi-o creez singur, dar macar ma face sa ma simt mai bine. Poate ar trebui sa faci la fel.
Dar bine, cand eram mai mic asultam vorbele parintilor, fara sa imi creez eu vreun scop, si incercam sa fac pe fiecare fericit, incercam sa fac ce e bine. Pana acum ceva timp cand m-am saturat, umbalm prin viata ascultand de altii.(probabil povestea din Tokyo Ghoul se regaseste aici ). O sa incerc sa fac ce trebuie nu ce este bine.

Si tu acum, tot la fel. Daca crezi ca te uraste toata lumea si nu vrea sa te mai vada, asta te impune sa faci ce ai facut, sa o iei pe o cale gresita.
Daca nu vrei sa traiesti pentru ei atunci traieste pentru tine. Nu esti curioasa sa vezi ce iti aduce ziua de maine? Nu vrei sa stii ce crede un utilizator TPU despre tine? ( Adica eu, ca zau asa, mi s-a oferit sansa sa fac un om sa traiasca, si eu nu am fost in stare sa il ajut . Cum sa ma impac cu gandul asta? )

De ce nu incerci sa faci ce crezi tu ca trebuie, si sa nu mai asculti la vorbele oamenilor.
Ceea ce este cert: Tu nu mai vrei sa traiesti din cauza lor, a lumii. Ia gandeste-te, daca in lumea asta ar fi numai persoane care te inteleg si ar face in asa fel incat sa iti faca pe plac, ai mai vrea sa mori? Eu unul nu cred.
Gaseste-ti coltul tau fericit. Incearca sa comunici mai mult. Gaseste un grup de persoane care gandesc ca tine si te fac sa te simti bine.
Viata e anosta cand ne inchidem in noi.

(Cum sa te tai cu lama in jurul Pastelui, zau asa...)

Cam asta a fost discursul meu , sper ca te-am ajutat, macar putin.
Probabil dupa cateva zile o sa uiti ce am scris eu aici, si o sa revi iar la conceptiile tale, asa ca probabil ar trebui sa mai scrii pe aici, sa te aduc iar pe calea asta.
Apropo: cati ani ai? Adica, vreau sa stiu, la ce varsta te " macina " aceste probleme.

Sa sti ca astept un raspuns, ceva, asa ca sa lasi lama