Ideea e in felul urmator: nici macar sa ma sinucid nu pot pentru ca toata lumea o sa comenteze.
As vrea ca nimeni sa nu ma cunoasca si sa nu am familie ca sa ma pot sinucide in voie. Nici nu as vrea sa-si faca probleme dupa aceea ca m-am sinucis ca au si ei problemele lor. Ce imi recomandati sa fac?
Practic mi-e rusine sa ma sinucid.

Nu vrei sa te sinucizi deoarece lumea va vorbi despre asta. Ce prostie. După ce mori oricum nu vei mai avea gândire sau amintiri măcar, așa că ce îți pasă ție că va comenta lumea? După moarte e întuneric și atât. Crezi că te vei întâlni peste 20 de ani cu un mort care a asistat la înmormântarea ta și îți va reproșa că te-ai sinucis sau ce? E corpul tău, fă ce vrei cu el, dar cel mai bine e sa nu te sinucizi, ținând cont că viața e scurtă, iar după moarte nu exista nimic de ce ai face asta? Ai trăit atât de mult încât te-ai plictisit? Fă ce vrei, e corpul tau, eu mi-am spus părerea

Ți-e rusine sa te sinucizi? Si nu îți e rusine si sa trăiești?

Nimic e tipic adolescentina chestia asta si probabil nici nu vrei sa te sinucizi doar suferi din lipsa de atentie, nu te apreciaza nimeni pentru cine esti ca persoana. O sa treaca, fazele astea, nu esti nici prima nici ultima care zice asta.
Ce sa faci? Nimic.

Cum sa nu facă nimic?!
Și așteptarea e o fapta.

Nu prea cred si eu mi-am dat seama ca am scris o prostie

Eu zic să duci cele 50 de zile și să vezi dacă merită sau nu
Și cînd vei vedea că nu îți vei scoate ideea asta din cap

Asculta melodia asta atent,si incearca sa te detasezi complet de persoana ta, adica sa nu iei ce spune asta personal.
Apoi intoarce-te la persoana ta si intreaba-te daca asta vrei sa fii, sa vezi viata cum trece pe langa tine si toti o iau pe un drum, fie el bun, rau macar nu stau degeaba.Reflecta atent la versuri si incearca sa schimbi ceva daca te regasesti.Nimeni nu suporta un om bun de nimic care nu produce nimic. Oricat de dureros ar fi trecutul tau, in ultima instanta tu esti vinovat daca lasi trecutul si ceilalti oameni sa te copleseasca si practic ii lasi sa invinga impotriva ta in loc sa te doara in pix de parerea lor si sa iti faci drumul tau in viata.
Enjoy the song:
https://www.youtube.com/watch?v=bnS4Q_YaGmA

Am trecut de adolescenta, am aproape 20 de ani.

De acord pana la ultima parte "Ce sa faci? Nimic."..Cu cat nu face mai mult nimic cu atat cade mai rau in depresie pentru ca mintea e ocupata cu tot felul de scenarii si asta il tine sau o tine pe loc.

Care 50 de zile? Am de vreo 3 ani de zile ganduri de genul, am tot amanat, am zis ca poate se intampla ceva, am zis ca poate ma ajuta cineva, dar nu, nimeni nu baga in seama oamenii cu probleme psihice, nimanui nu-i pasa.

Te consideri adult la 20 de ani? eu am 22 si nu ma consider inca cu adevarat adult, gandeste-te ca pentru oameni de 35+ de ani,in ochii lor tot un copil esti, adica maturizarea vine diferit la fiecare.
Si oricum ai ajuns la realizarea ca nu esti genul ala de persoana(care sa se sinucida), poate ca esti fricoasa, poate ca tii la anumite persoane, nu conteaza cauza, e un lucru bun.Acum accepta faptul ca esti in viata.Ai libertate totala sa faci ce vrei, incearca sa nu omori pe nimeni si totul va fi bine.
Gandeste-te cat de infime sunt sansele sa fii in viata in primul rand si ce ocazie mare e asta, ceva in universul asta poate in alta dimensiune a vrut ca tu sa iei nastere si sa implinesti un plan, niste idei, niste fapte, niste realizari de care nu ai cum sa ai habar la varsta asta.
Daca un om traieste 80 de ani intr-un caz bunicel, inseamna ca abia ai trait 25% din viata ta, gandeste-te cate s-au intamplat in acesti 25% poate nici nu iti amintesti dar crede-ma sunt multe zile 7300 mai exact,multe ore,minute secunde,unele bune,altele rele,poate mintea iti joaca feste si iti aminteste numai lucrurile neplacute.
Ai libertate totala,uite eu cand eram si eu in momentele mele mai proaste,am avut multe momente de genul ma gandeam ca ar fi o risipa sa ma omor,sunt atatea lucruri nefacute pe care as putea sa le fac;
Nu am spart inca o banca sa ma imbogatesc ,nu m-am dat cu parasuta,nu m-am urcat vreodata pe vreun munte inalt,macar sa mor incercand sa sparg vreun record, nu am facut kite-surfing, adica sunt atatea lucruri marfa pentru care ar trebui sa stau in viata.
As putea sa scriu o carte si sa inspir o multime de oameni, sau sa regizez un film, sa fiu primul om care a ajuns pe marte, who knows? Posibilitatile sunt infinite.De ce sa te limitezi la gandirea asta "oh, nu-mi place viata mea, urasc tot si nu vreau sa traiesc"de ce? pentru o fata? un baiat? parinti? profesori? colegi? pentru baba aia de la magazinu de la colt care se uita urat la tine sau pentru cainele din fata blocului care te latra dimineata?
F**k.no,fa-ti un drum in viata, bun sau rau, macar sa stii ca nu ti-ai irosit timpul pe pamantul asta doar ca te-au facut niste oameni sau niste situatii sa te simti prost.
Si ce? Poti sa te muti, chiar si fara niciun ban sa o iei de la inceput, de la 0 sa iti faci un viitor exact cum ai visat cand erai mic,poate candva sa ai o familie a ta si sa le lasi mostenire,nu neaparat material,sa ii inveti tot ce stii si sa fii apreciat de oameni,de ce te complaci in a trai mizerabil? da-le naiba de probleme si de ganduri,ia atitudine si nu mai judeca si rasuci lucrurile si cum ar fi daca,incepe ceva,orice.
Stai pe TPU si enerveaza oamenii sau pune-le intrebari care sa ii faca sa gandeasca daca nu ai altceva de facut,cine sa te judece? Apuca-te de un joc pe calculator,du-te si fa o farsa cuiva apropiat, ceva sa te faca sa razi, sau unui strain, cui ii pasa? Fa ceva, nu mai pierde timpul in mintea ta, pentru ca mintea ta e dusmanul tau cateodata.

Depresia se trateaza cu..antidepresive. vei vedea ca trec si gândurile astea.

Nu stiu ce sa zic... Dar viata mea e mai dureroasa.

Nu cred ca esti suficient de puternica incat sa fi indeajuns de slaba sa te sinucizi.