Pe luna poti ajunge fizic, la stele poti ajunge doar cu mintea, visand, traind prin iubire etc. Luna stii exact unde e, stelele nu. Cand ne uitam la stele, noi le vedem, dar ele de fapt nu sunt acolo - ce vedem noi e o reflectie a respectivei stele, care se afla in alt loc. Atat am retinut si eu de la fizica.
Cu pasi inceti si inghetati de iarna, luna plina de mister aluneca pe razele'i magice, ca un fulg de nea pe fereastra aburita, si se aseaza tacuta pe cerul instelat al noptii. Stelele lucesc precum micutii picuri de roua inghetata pe albele crengi ale copacilor desprinsi parca dintr'un basm mirific, ce avea la mijloc povestea magica a fulgilor de nea. Privind la cer incetul cu incetul imi dadeam seama ca semana cu un glob de cristal nesfarsit. Acesta ascundea atatea secrete si mistere incat prin frumusetea lui incerca sa te vrajeasca pentru a uita cu totul de lumea reala si sa te faca sa calatoresti pe taramul imaginatiei nesfarsite plina de fantezii si povesti basmatice. Totul este magic. Nimic nu se compara cu tabloul inghetat al lunii intre miile de stele, parca inghetate, care priveau spre infinitul de langa ele, deoarece intr-o buna zi vor face si prima si ultima lor calatorie prin spatiul magic al universului, ca apoi sa se stinga in lumina reflectata de celelalte mii de stele ca un ultim omagiu adus stelei cazatoare.
ce zici de partea asta? sper ca iti place. :* multa bafta la scris si sper sa iei un 10 . pupici:*
Hey! @Anonim (ca nu ti-ai pus numele) mersi din suflet:* esti un/o scump/scumpa:*
Roxanne_7564 întreabă: