Eu nu o sa zic asta ca si eu am trecut prin asta.Adica,mau pedepsit sa citesc o carte intr-o seara aiurea si ca ma asculta la ea.Dar am invatat sa le raspund foarte obraznic sa ii ignor cand ma jignesc si sa ma enervez foarte tare pe ei din orice(sa ma iau la cearta cu ei).Dar am castigat Raboiul Bogdan-Parintii.E ca si cum i-am imblanzit, ca acum fereasca Dumnezeu sa mai imi faca asa ca o sa aiba de suferit(moral, nu fizic). Bafta la imblanzirea parintilor.
E din cauza ca si-au dorit un baiat si ai aparut tu, esti o dezamagire, o mare mare dezamagire.
Stiu cum e sa nu fi inteles sau ranit dar un singur lucru am invatat ca nu toti oamenii pot sa ne inteleaga sentimentele chiar daca sunt parinti nostri, frati sau rude mai apropiate.Nu te descuraja continua sa le explici ceea ce simti sau arata-le pentru ca intr-un final isi vor da seama si atunci le va parea rau.Credema se va intampla doar ca ei cred ca fac tot cei mai bun pentru tine. Iartai pentru ca nu stiu ce fac. Poate poti sta cu ei la o mica discutie in care sa le explici ce te raneste stiu si e greu si eu am procedat la fel si si-au dat seama si acum le pare rau. Mult noroc si capul sus.
Te inteleg, si eu trec prin aceeasi problema, ii detest, ma scoata zilnic din sarite, is enervanti :@ chiar daca is parintii mei nu-i prea suport, toata ziua ne certam, si de cand am incwput sa pun picioru in prag nu indraznesc sa imi mai zica nimic, le-am zis ca nu sunt proasta lor sa faca ce vrea din mine, si chiar daca ma jignesc, eu fac la fel, si tot timpu ii fac sa sufere prin comportamentul meu fata de ei, tot ce trebuie sa fac e sa fii indiferenta, rece fata de ei, nu-i baga inseama, puneti castile in urechi si lasa-i sa vb,. daca comenteaza prea mult pleaca din camera, iesi pe afara, suna un prieten cv care sa stai de vb, si daca continui sa fii indiferenta fata de ei sa le arati k nu le pasa, ai sa vezi k situatia o sa se schimbe.
Cum a zis si RetardedRacoons, vroiau un baiat si ai aparut tu.Si eu am impresia ca ai mei nu ma inteleg, dar de fapt, ma inteleg si nu-mi ofera libertatea pe care cred eu ca o merit cu scopul de "a ma proteja" si au dreptate. La tine, e cu totul o alta treaba cred ca singura solutie e sa discuti cu ei in caz de nu ai facut-o sau sa te comporti indiferent. lasa-mi id-ul tau intr-un mesaj te rog.:d
Parintii tai iti vor binele chiar daca tu nu intelegi asta la varsta ta. Peste cativa iti vei da seama ca nu vor sa iti fac nimic.Si in plus ei ti-au dat viata si daca ei is prosti iti dai seama ca te jignesti pe tine insuti. Eu ma supar ca ii jignesti cineva. dapoi sa ii jignesc eu Intelegii iti vor binele
Si pe mine ma fac in toate felurile pentru o mica greseala dar le mai scot si eu cateodata din gura Chiar daca uneori te poti alege cu o palma usoara, poate daca incerci sa nu ii mai bagi in seama si sa fii mai amuzanta sa ii faci sa rada sa petreceti timpul impreuna o sa va mai uniti. incearca sa le spui si ce simti si ca te-ai saturat. te jignesc din nimic? inca nu am inteles ai facut ceva banal. sau asa tam nesam o injuratura.
Iti spun sa nu mai faci nimic care sa ii implice sau ceva de genul. da parintii vor fii mereu ciudati, dar cred ca acolo in adanc mai ales mama tine mult la noi si nu cred ca RAZBUNAREA sau altele gen vorbitul urat la fel e o idee prea buna. eu zic cate o injuratura foarte rar cand ma scot bine din sarite in rest fiecare e cu treaba lui funda?
Nu am de ce sa ma iau de asta pentru ca stiu cum e .
si pe mine ma fac in toate felurile din nimic! dar nu mis proasta sa tac asa ca le zic si eu cateva chiar daca stiu ca dupa ajung sa fiu de cele mai multe ori pedepsita
la mine faza ii ca in secunda asta totul e ok si ma inteleg cu ei, dupa le spun ceva gen: mai tarziu ies pe afara cu X, si ei incep cu: si ce pi**a matii iesi tu cu ala? nu ai ce face? punete si mai citeste ca toata ziua stai numa pe afara.Si asa nu ai ce dracu sa faci afara ca ii cald! ....mda
legat de parinti nu ai ce face.Incearca sa gasesti pe cineva care sa te inteleaga si cu care sa poti vb deschis despre problemele tale fara sa te gandesti ca o sa se comporte cu tine ca parintii tai la mine de exemplu probleme mai mari is cu restul nu cu parintii, dar asta e! asa e viata...de rahat, dar nu avem ce sa facem
sper sa gasesti pe cineva care sa te faca sa uiti macar cand esti cu el/ea de problemele de acasa.
Intri in belele des? Muncesc mult,au probleme in legatura cu banii sau orice altceva,sunt foarte stresati in general,ati avut probleme ce au durat mult timp pana in prezent? Daca toate astea sunt adevarate(sau macar o parte) sunt distrusi din punct de vedere psihic. Nu mai suporta si orice lucru cat de mic, dar gresit facut de tine (de exemplu sa scapi o firmitura pe jos din greseala) in enerveaza la culme. Asa e si tata. Mama mi-a spus ca nu a fost mereu asa, dar greutatile s-au adunat, iar acidul din ele s-a scurs pe nervii lui, acestia incepand sa rugineasca. Daca isi fac datoria de parinti ( moral, nu poate fi vorba), dar macar social, apreciaza asta. Eu lucrez inca sa nu mai au in seama cuvintele, un citat ar fi " Cuvintele sunt doar trepte ce trebuie degraba lasate in urma" sau cam asa ceva. Daca te atrage ceva la aceasta idee din citat spune-mi si iti voi da un pont pentru o carte foarte interesanta. Bafta!
Stiu cum te simti. Ne asemanam din multe puncte de vedere. ti-am citit si celelalte intrebari. Nici eu nu discut deschis cu parintii si nici ei nu vor mereu sa ma inteleaga si ma ascund de ei multe lucruri. Stiu ca nu-i bine dar asa sunt eu mai rece, mai sensibila inauntrul meu si niciodata acea sensibilitate din adancul sufletului meu nu a iesit la suprafata. Nu pot sa spun orice cuiva. Toate le tin in mine si observ ca si tu faci asa. Din cauza asta esti aici si scrii mesaje pentru a te detasa din cauza ca nu mai poti sa tii in tine. Crede-ma ca stiu cum este si eu trec prin mereu prin lucrurile astea si te inteleg. Nu pot sa iti spun aici mai multe. Poate ar trebui sa te apropii de cineva caer sa devina o pers de incredere pentru tine si sa ii explici ce te deranjaza ssi sa te descarci. Iti va fi mai usor asa. Vei mai uita de problemele cu parintii tai. Sper sa te descurci in continuare. Chiar iti doresc mult asta! Mult succes si sper sa ne mai auzim
Am mai trecut si eu prin asta...dar nici chiar sa ii urasc.(doar sa fiu suparata pe ei).
E cam aiurea...Eximineata eu zic ca nu mi-e frig, dar mama zice ca da...si imi iau caciula ) si geaca .
Sau ca nu am voie sa ies cu prietenii!
Si uneori mama imi cere ceva, il aduc apoi imi zice ca nu astra trebuie sa aduc.Imi zice ca nu stiu nimic si ca nu ma descurc deloc.Si zice ca nu mai e niciun copil ca mine .
Ma rog! Eu ii iubesc asa cum sunt si atunci cand iti zic ei ceva, iti recomand sa nu ii bagi in seama.Eu la inceput ii bagam in seama la toate chestiile urate care mi le ziceau si ma simteam ff prost.Nu eram atenta la scoala si nu imi intra nimic in cap decat ceea ce ziceau ei!
Am invatat sa nu pun la inima.
Incearca si tu si vei vedea ca o sa te simti mai bine.
Exact! exact! aceeasi problema...Si pe mine ma enrveaza la culme parintii mei, chiar si pe sora mea, si amandoi avem aceeasi parere.Nu poti numai sa astepti pana vine momentul sa pleci de acasa definitv...
Trebuie sa intelegi ca parintii tai iti vor binele de ex : eu am 10 ani am fost iarna asta prin zapada si eram fleasca de tot dar si m-a dracuit m-a facut in toate felurile tu trebuie sa intelegi asta. Vei vedea tu cand vei fii mama si atunci o sa-ti dai seama de ce iti fac asta.
Te inteleg perfect eu am zis ca de abia astept sa ma fac mare sa plec de langa iei si sa nu m-ai pastram legatura.Si pe mine ma injura au inceput de la varsta de 5 ani la mine. La mine nu e numai asta eu sunt sarac (numai eu) ei nu nici nu imi dau de mancare i-au pe furis si ciugulesc ce pot dar asta nu conteaza chestia este ca trebuie sa ii suporti momentan cand o sa fii mare poti sa pleci de langa ei