Iobesc totul, te iubesc pe tine,

In ochii tai vad acea puternica sclipire.

As vrea sa raman, o viata cu tine

Si sa fim amandoi plini de fericire.

Suntem doua lumi diferite

Eu sunt soarele, tu esti luna,

Te incalzesc, iti spun vorbe dulci

Stelele se aprind

Iar tu ma chemi la tine numai dini priviri.

Intr-un tarziu in miez de noapte

Te vad, desi imi este greu

Cand voi rasarii,

Sper sa cred ca totusi iar ne vom privi.

Iar cand ne vom apropia,

Eu voi aparea, iar tu nu vei mai fi.

Imi este greu sa sper,

Ca amandoi vom fi

Daca o eclipsa vesnica de ar fi,

Tu cu bratele deschise totusi, ai veni?

Cum vi se pare?

Dacă vrei ca aceste textulețe să se cheme poezie, te înșeli.
Sînt niște înscrisuri, foarte modeste ( ca să mă pronunț delicat )de școlăriță naivă de 10 - 12 ani.
Tu încă nu știi bine scrie în limba română.

Este frumos ca scrii si m-ai facut curios cui i se adreseaza. Totusi, pare ca ai o varsta destul de mare, si te sfatuiesc sa lecturezi mai intai niste carti. Este foarte bine pentru tine, pentru ca-ti vei dezvolta un vocabular nou pe care il vei folosi in viitor.

Numai bine!

Zall, stii ca tu esti singura persoana caruia nu i-a placut?

Uuuuu, cam pasionala scumpa domnita!

Nu e pentru o ea, deoarece sint singur... eu pur si simplu mi-am imaginat aceasta clipa .
Mersi.

Domnișoară, în toată lumea asta mare, în ceea ce privește cunoștințele oamenilor despre ceea ce ne înconjoară, se disting PATRU categorii de oameni.
Nici mai multe și nici mai puține. Atîtea!
Mai exact...
Cei care știu* ( sînt conștienți) că știu.
Cei care știu că nu știu.
Cei care nu știu că știu.
Cei care nu știu că nu știu.
*Aceste „știu" sau „nu știu" se pot traduce și prin „sînt ( sau nu sînt) conștienți"
Încearcă să gîndești puțin și să traduci aceste simple adevăruri ( truisme).
Din păcate, și matale ca și toți cei care au gîndit că ai realizat o capodoperă, faceți parte din ultima categorie. Care, din păcate, este cea mai periculoasă.
Adică, nu știți că nu știți, dar credeți că ceea ce spuneți sau faceți voi este superlativul absolut.
Arată, matale, acesată capodoperă, profesoarei de limba română pe care o ai la școală și vezi ceva spune. Să presupunem că pe dînsa o vei crede.
Deși, la vîrsta mea de 67 de ani, cunoștințele pe care le am sînt cel puțin egale sau poate chiar mai multe decît acelea ale profesoarei tale.
Să fiți sănătoși!

Du-te ma si culcate q 67 de ani ai tai cu tot, eu nu ma compar q vre un poet roman sa spun asa, dar benocleaza-ti u ochii prin mai multe poezii si ai sa imi dai dreptate, naivo.

Măi, fato, la tine prostia e la rang de virtute.

Pan' la urma ce **** mea vrei?