Lumea nu mă suportă și nu mă place din cauza feței mele. Cel puțin eu asa consider, nu că mi-a spus strict cineva asta. De fiecare dată cand vreau sa vorbesc cu cineva, acea persoana nu se uită la mine, din cauza chipului, sunt urâta sau antipatică pentru majoritatea. Așa si la oamenii străini de pe stradă. Se uită încruntați/urât spre mine sau se uită lung, de parca văd un extraterestru. Chiar daca incerc sa fiu vesela, sa zâmbesc, si sa incerc sa am o personalitate cat de cat ok, tot nu pot sa ma integrez calumea în diferite colective de oameni. Daca ma integrez, la inceput, intr-un colectiv de oameni straini, merge bine, dar după un timp, începe să o ia la vale situatia si sa se transforme intr-un rahat totul. Nu știu ce sa mai fac, de mică am avut problema asta. Ma ajutati cu niste sfaturi?

Buna. Nu știu dacă ești urâtă sau antipatica. Încearcă să ai încredere în tine.

Exista machiaje pe care le poti folosi sa ai mai multa incredere in tine. Poarta niste haine care iti dau incredere, si incearca sa zambesti. Serios, orice fata, indiferent cat de urata este, daca zambeste este de 50% ori mai atragatoare.

Oricat de "urata" ti se pare tie ca esti, chiar daca e adevarat sau nu, dupa un timp, lumea se obisnuieste cu fata ta. Si mie mi se intampla cateodata sa fiu privit sau nebagat in seama din cauza asta. Adica eu sunt constient ca sunt urat, dar aia e, nu toti ne nastem atragatori sau macar decenti. Norocul meu e ca am vocea calda si sunt foarte politicos cu oamenii din jurul meu, ceea ce ma mai ridica putin. Important este sa te simti tu bine in pielea ta, sa faci ceea ce vrei tu sa faci atata timp cat nu deranjezi in mod negativ oamenii, si sa cauti sa te imbunatatesti acolo unde crezi tu ca merita. Dezvolta-te pe plan spiritual si cultural, si vei compensa infatisarea ta cu personalitatea ta. Mult noroc!

Asa ma consider eu, inabordabilă, urâta, antipatică sau enervantă, din cauza feței. Cand vreau sa vorbesc cu lumea, nu prea sunt băgata in seama, mereu m-am autoizolat cand a inceput lumea sa nu mai asculte ceea ce vorbesc, că și așa, degeaba incerc eu sa ma bag in seamă, dacă nu primesc aceeasi atenție pe care o ofer eu. E foarte aiurea, si nu cred că voi avea un viitor asa fericit, si o sa am mari dificultăti in societate, numai din cauza asta, oricat de increzatoare as vrea să fiu și să par, degeaba. Daca vreau sa par increzuta, nu vorbeste nimeni cu mine, daca vreau să par ca și cum n -am incredere in mine, la fel se intâmplă, nu stiu, problema clar e la mine, dar nu inteleg ce as putea schimba să nu se mai întâmple asta, pentru că ma simt foarte nașpa.

Poate ca problema o am si din cauza familiei, nu stiu. Nu prea mă inteleg cu nimeni din familie, in conditiile in care am parintii divortati. Eu locuiesc cu mama, rudele de pe tată nu prea ma suporta din cauza mamei, nici pe ea nu au placut o, da ce crezi, ca nici rudele mamei nu o suportă pe ea, ca o avut ea asa chef sa divorteze de taic-miu, pentru ca nu se "potriveau" sau pentru că el nu era descurcăreț ca barbat. Pana la urma ce vina am eu, tu (mama) l ai ales pe tata, in fine, nu cred ca trebuie eu sa imi bat capul cu asta.

Dupa cum am mai zis, daca deja stii unde te situezi la capitolul infatisare, nu are rost sa te plangi sau sa ti-o schimbi. Iti vei petrece toata viata suferind fara rost. Ce poti tu schimba este modul cum gandesti, sau obiceiurile pe care le ai. Daca le imbunatatesti pe astea, poti compensa lipsurile fizice.