M-am saturat de certurile cu ai mei, tot timpul imi spus ca, daca nu-mi convine sa plec, tot timpul nu ma iau in serios, iar eu ma simt ca o povara pentru ei pentru ca imi spun ca, cheltui multi bani, dar am si eu nevoie de haine, absorbante, uneori simt si eu nevoie de ceva dulce. Si ma obliga ca, din saptamana in saptamana sa merg la mama la serviciu(cand lucreaza dupa amiaza) sa o ajut la curatenie la un camin si eu nu mai am timp sa ma relaxez, daca am teme si nu pot ajunge tipa la mine si m-am saturat! Vreau sa mor, dar nu as vrea o moarte dureroasa, ceva mai lent. Va rog spuneti-mi ce pot face! Urgent va rog! Fara raspunsuri in batjocora va rog. Multumesc anticipat. Funda pentru cel mai bun raspuns...

Moartea nu este un raspuns. Vorbeste despre asta cu parintii tai,sigur nu esti o povara pentru ei, asa li se par tuturor la un moment in adolescenta, cand iti zic ca daca nu-ti covine sa le inchizi gura cu: bine plec. si o sa te vrea inapoi instant

Servus @Miruna_9284! Eu aș spune ce e bine, să respiri, să nu le mai pui la suflet pe toate, să încerci să abordezi lucrurile dintr-o altă postură. Sunt convinsă că ai tăi nu-ți fac reproșuri din răutate, dar vezi tu, din nefericire trăim în niște vremuri nu prea grozave, unde nu mai ai nici o siguranță, iar părinții tăi sunt foarte stresați din cauza asta. Încearcă să te apropii de mama ta, ajut-o dar explică-i că mai ai și teme de făcut, încearcă să zâmbești mai mult și să nu faci o tragedie pentru tot ceea ce ți se întâmplă. Sunt convinsă că în scurt timp vei depăși momentele astea.
De când nu i-ai mai spus mamei tale că o iubești?
Ai grijă de tine și de ai tăi, Miruna, bucură-te și ănvață să apreciezi ceea ce ai.
O seară cu zâmbet și gânduri limpezi!

Atat timp cat depinzi de ei nu se va schimba nimic in bine,fi rabdatoare si mai indura putin pana ce o sa mergi pe,, drumu tau,, sa ai un servici si sa ti cauti o chirie

Ultima data cand i-am spus ca o iubesc a fost acum 5 zile, dar nu e prima data cand imi spus ca daca nu-mi convine sa plec ca atat pot ei sa-mi ofere, sau imi mai spuneau ca ma duc la casa de copii, iar pe mine ma dor foarte tare lucrurile astea, am vorbit cu ei de nu stiu cate ori despre asta, a fost bine doar 3 zile, iar dupa iar au inceput sa se comporte asa...Am ajuns sa cred ca sunt un copil nedorit. Si acum vreo 2 saptamani o vecina de-a mea au spus ca eu m-am nascut dintr-o greseala a parintilor mei, iar eu am inceput sa plang...De aceea am decis ca e mai bine sa caut o metoda ca sa ma omor.

Chiar te inteleg! cam asa e si la mine. + ca eu am o sora mai mare si. eu nu fac nimic bine. numai ea! Calmeaza-te. fii optimista. Gandeste-te ca doar o viata ai. TRAIESTE-O! si. fi mai indiferenta. indiferenta doare! Nu te gandi la moarte desi cateodata si eu ma gandesc :-s. Dumnezeu ne-a dat viata. Dar tot El.ne-o si ia. Roaga-te la El si totul va fi bine :*

In primul rand : MOARTEA NU E O SOLUTIE si daca ai ajuns sa iei in concluzie aceasta varianta...si tu si parintii tai ar trebui sa mergeti la un psiholog cateva sedinte.el/ea sa va asculte pe fiecare in parte. NU mi-o lua in,, nume'' de rau, dar in astfel de cazuri e nevoie de un specialist care sa stie cum sa procedeze...si sa incerce sa va ajute.pe tine sa te ajute sa treci peste aceasta etapa si sa te sfatuiasca si parintii tai sunt in mare parte de vina ca ai ajuns sa gandesti asa, am putea vorbi mai multe, in privat daca vrei.lasa-mi mesaj pentru ca sunt multe de discutat si multe lucruri de abordat, dar te rog uita ideea : SINUCIDERE!