M-am saturat de toate si in primul rand sa traiesc. Sunt multi care ar da orice sa traiasca dar eu m-am saturat. Am 16 ani, am viata inainte dar eu sincer nu mai pot. Prietene am dar doar de ocazie si cand au nevoie iar atunci cand am eu imi zic ca viata merge mai departe, lasa ca trece sau mai stiu eu ce. Astea la mine nu au sens, ma enerveaza cel mai tare. Nu mai stiu ce sa fac. Prieten daca vreau sa am nu imi gasesc nici cum. Pe parinti ii ajut enorm, fac orice si nu am aleg cu nimic din asta, nu ma lasa nicaieri, doar acasa. Am cea mai momotona viata din lume, aceleasi lucruri in fiecare zi, aceeasi plictiseala. Cu ai mei nu pot vorbi ca nu am asculta si ajungem mereu sa ne certam. Din intamplare am aflat ca mai am un frate de care ai mei nu mi-au spus si eu nici nu le voi spune ca stiu. Nu mai suport nimic. Ce sa fac? As vrea sa imi fac un prieten care sa ma sustina sa zic asa, de care sa imi placa si sa pot tine la el. Nu pot orice as face, cu scoala este bine sa nu ziceti ca asta ar fi o probleme la ai mei. CE SA FAC?

Sa faci ce iti place tie.Ai vreau-n vis?

Pfff... Ai grija sa nu intri in vreo depresie, daca nu ai intrat deja.
Ai 16 ani si toata viata inainte. Nu trebuie sa te superi pentru orice, incearca sa fi putin mai indiferenta. Prieteni adevarati gasesti cu greu si niciodata nu te poti baza 100% pe cineva in afara de tine.
Nu dispera. Inca esti tanara, mai ai 2 ani pana la majorat, pana vei deveni mai independenta, daca iti doresti asta. Poate incearca sa te protejeze, te-ai gandit la asta?
Cat despre fratele tau.nu stiu ce sa zic. Poate au avut motivele lor, sa nu iti spuna de el [asta daca intr-adevar e fratele tau]. Iti sugerez sa vorbesti cu ei, nu te poti inchide in tine.
Ce sa faci? Sa iti traiesti viata, sa faci ceea ce iti place, sa iti gasesti un hobby ceva, sa mai iesi [nu cred sa nu te lase nicaieri, ziua].

Buna am 11 ani si as vrea sa-ti spun ceva,nu incerca niciun lucru prostesc pentru ca roata vietii inapoi nu se mai intoarce si app. niciodata nu stii ce-ti rezerva viitorul, azi e rau maine-i bine, mereu mi se intampla ca 1 luna e rau alta e bine, si. Poate asa e si cu tine, azi e rau peste ceva timp ti se va intampla numai bine.Gandeste-te si ca altii au probleme,eu sincera sa fiu, nu imi e usor, am o tona de probleme dar ma alina citatele care graiesc numai adevarul.Gandeste-te ca daca numai traiesti strici vietile altor oameni,pune-te in locul mamei tale daca tie ti s-ar fi intamplat ceva, poate ei nu te inteleg dar tin la tine si odata si odata te vor intelege perfect, nici eu nu sunt prea rasfatata dar uita-te la emisiuni reallity-show sa vezi cati copii alintati prea mult au ajuns sa numai asculte de nimeni.Asa ca iti urez bafta si o viata frumoasa.Si pe oricine ai intreba, viata-i mai buna decat toate, dar nu poate fi niciodata perfecta!

Sincer cred ca stiu care e problema ta:ti s-a urat cu binele.Nu mai stii ce sa faci ca sa ceri atentie.Viata e prea scurta ca sa te agati de toate micile amanunte,eu zic ca ar trebui sa fii ferica pentru simplul fapt ca ai viata pe care o ai,ai doi parinti care te iubesc si carora le pasa de tine,esti sanatoasa etc.,celelalte lucruri se pot rezolva.
In loc sa te simti o victima si sa te complaci pe tine in starea asta depresiva,mai bine gandeste-te la ce vrei de la viata si incearca sa obtii acele lucruri, schimbarea e in mainile tale.
Sper ca nu te-ai suparat pentru ce am scris dar sincer m-am saturat sa vad copii de-astia rasfatati care se plang toata ziua despre viata lor imperfecta, si preocupati cu atatea drame.

Fii tare! Eu am in fiecare zi aceiasi viata.Acasa-scoala-acasa.Weekend=teme.Pot discuta cu parintii orice dar.nu ma simt in lumea mea. Poti face bine sa-ti scriiparerile si emotiile. Poti face poezii,compuneri, nu neaparat jurnal.Da, iti poti tine si un jurnaldar nu ar fi aceaiasi tentatie.Cat despre frate,stai linistita, nimic nu este rau cand mai aiosperanta desustinere. Poti vorbi cu parintii tai despre asta, calm si fara stres.bineinteles,daca nu crezi ca este cazul, nu o face.Sa stii ca alea nu sunt prietene adevarate, e mai greu cu asta.Eu am prietene adevarate, dar nu pot sa-mi pun toata increderea in ele, aplic metoda cu scrisul.Realizez compuneri deosebite exprimandu-mi gandurile, cu care castigpremii(nu ca as vrea sa ma dau mare). Bafta! Fii tu si ai incredere in tine. Spune „asta e" si treci mai departe.Traieste-ti viata.Nici sa nu te gandesti sa faci vreun pas gresit! Mai tarziu vei vedea ca ai de castigat. Pupici:*

Stiu perfect prin ce treci.si eu am avut problema asta, cand simt ca totul se infunda, parca ma opresc la un zid de care nu pot trece.stiu ca unora li se par nesemnificative aceste lucruri, dar pentru anumite persoane chiar sunt importante.In prietenie adevarata am crezut pana la un moment dat cand mi-am dat seama ca si tine ca totul tine de propriul interes, si pe toata lumea nu o doare altundeva decat de ea, si m-a durut sincer la inceput, dar acum am trecut peste.Asa cum prietenele se folosesc e tine, foloseste-te si tu de ele.De obicei ca sa ai"prieteni" trebuie sa ai ceva ca sa se intoarca mereu la tine ceva de care sa nu se lipseasca, sau sa le fi de folos intr-un fel, pentru ca atunci cand nu te vor mai avea tot ei vor veni dupa tine.Cat despre prieten numai cauta, pentru ca, cu cat cauti mai mult cu atat nu vei gasi.Lasa lucrurile sa vina de la sine.Sau daca nu ai rabdare incearca si tu sa gasesti pe cineva, nu astepta mura-n gura.Fiecare are probleme diverse, nimeni nu e fericit pe deplin, tocmai de aia incearca sa te bucuri de viata pentru ca e frumoasa, esti sanatoasa, ai o familie, ai cine sa te iubeasca, practic nu-ti lipsesc prea multe.Si sa stii ca dupa nori, mereu apare soarele.

Cred ca ar trebui sa vezi si partile pozitive nu numai negative ale vietii nu trebuie sa fii trista incerca sa faci o schimbare in viata ta nu mai fa aceleasi treburi in fiecare zii si sunt mai mult ca sigura c a prieteni o sa-ti faci si prieten la fel as zice sa-ti gasesti un hobby si cu parinti las-o mai moale ca nu te intelegi cu ei nici daca le dai una in cap asa ca sunt sigura ca o sa-ti fie bine si tu trebuie sa fii mai optimista chiar daca nu-ti arde de asta, incearca sa te uiti la comedii, sa assculti muzica binedispunete si lasa rutina! gandeste-te ca o iei de la capat de exp un nou look vopsestete fii mai vesela si optimista, nu mai pune la suflet tot si nu mai te increde foarte mult in oameni si sa nu cumva sa cazi in depresie ca nu e bine o sa ai numai de pierdut crede-ma stiu ce zic si gandeste-te ca mai ai multe in viata de facut sati implinesti visurile fa-ti mofturile fa ce vrei tu ce te bine dispune odata ai 16 ani in viata si distreazate sper sa-ti fie numai binne sper ca ti-am fost de ajutor si sper ca sfaturile mele sa te fii ajutat mult PS:sper sa le si urmezi te pup!

Incearca sa discuti cu parintii tai despre asta si poate veti gasi o solutie impreuna. Exipica-le ca ai nevoie de comunicare si ca te simti singura.Cauta niste fete cu care sa te intelegi bine(poate din colegele tale de clasa), care sa te inteleaga si sa te sustina.Cat despre prieten stai calma iti vei gasi baiatul ideal care sa te accepte asa cum esti.Nu uita ca pentru fiecare om din lume exista o iubire adevarata care vine mai devreme sau mai tarziu.Pana atunci incearca sa te bucuri cat poti de viata si sa nu te mai lasi afectata de orice. Bucuria de a trai ne-o ofera micile lucruri aparent neimportante asa ca incearca sa vezi partea plina a paharului intotdeauna. Sper ca te-am ajutat.MULT SUCCES!

Se te iei de cur si sa sari in sus)

Nu ma consider rasfatata si asta o poate spune oricine. Fac orice si nu pretind nimic in schimb,ai mei nu m-au tinut in puf sa fiu rasfatata lor as zice de fratele meu mai mic la care i se accepta orice,i se i-a apararea mereu desi greseste. Si mie daca azi imi e bine dupa o saptamana intreaga imi va fi doar rau. Nu caut atentie si in primul rand la ai mei lipseste comunicarea,niciodata nu mi-au dat sfaturi si nu m-au intrebat ce fac etc. Stiu ce vreau in viata, stiu ce am de facut dar mi-am pierdut orice speranta, nu mai pot nici sa visez deoarece ma amagesc pe mine si nu mai pot asta. M-am saturat sa plang...

Faza cu compuneri am depasit-o demult. Merg la olimpiada la romana si de jurnal m-am saturat deci asta nu mai merge si plus ca nu am rabdare sa fac...Si idea e ca parintii mei nu comunica...cu ei nu pot vorbi, vorbesc doar eu si ei tac si se uita la mine, de parca fix de mine le-ar pasa lor.

Eu te-am sfatuit cu jurnalul.dar eu nu am aplicat metoda cu jurnalul.Eu doar scriu poezii si sentimente adunate in ceva.Intr-o opera.si.sa stii ca iau note pe chestiile alea.Dar sa ai grija.Nu este un capat de lume.Asa am facut si eu cand mi-am pierdut cea mai buna prietena din viata mea.Dar pe parcurs s-au gasit altele si mai bune.Ai rabdare.Totul va fi ok.