Ma simt ca naiba Taicame-o nici macar nu ma baga in seama, uneori simt ca nici nu contez pentru el, el o iubeste numai pe maicamea. Ea e mereu pe primul loc, ei ii face toate mofturile, iar pe mine ma da mereu la o parte.Nici nu exist pentru el.De fiecare data cand incerc sa ii zic ceva ia totul in gluma si zice ca ce stiu eu. El ma considera inca un copilas care nu poate sa priceapa nimic.In seara asta l-am intrebat dk pleaca undeva si mi-a zis ca pana intr-ul loc, ce? nu putea sa imi zica unde? pentru ca peste 5 minute sa o intrebe pe mami hai esti gata? si adineauri au plecat amandoi, si nici nu mi-au zis unde.Nu ca voiam sa merg cu ei dar chiar nu ma asteptam saplece la ora asta fara sa imi zica nimic...sigur s-au dus prin zona, dar chiar atat de putin sa contez pentru ei incat nici macar unde pleaca sa imi zica? Azi am stat si m-am gandit la faptul ca nu am nici o amintire in care sa fi stat si el cu mine cand eream mai mik, sa aiba grija de mine, decat mama si bunica aveau, doar pe ele le am in minte.Nu s-a implicat niciodata la scoala(cred ca odata s-a dus la sed cu parintii), decat cand isi aminteste imi mai da un leu doi
Deci pur si simplu simt ca nu exist pentru el, ca nu ma iubeste, ca pentru el nu exista decat nevasta lui nu si copilul lui, si nu stiti cat doare acest lucru.
Oare chiar merita sa ma gandesc la lucrul asta sau sa ridic fruntea sus si sa ma gandesc ca atunci cand va avea si el nevoie de mine voi face la fel? Ce poarere aveti despre situatia mea?ast sfaturi

Eu cred ca e doar invidie din partea ta. Si mult rasfat. In loc sa fii fericita ca parintii tai se iubesc, se inteleg, nu se cearta/bat/divorteaza/, ca ai ce manca, casa, pat cald, calculator, etc, ca nu muncesti, ca te poti duce la scoala, ca primesti si bani de buzunar, tu ai gasit o nemultumire. Se intampla cateodata, de prea mult bine. Poate ar trebui sa fii un pic mai atenta la nevoile celorlalti si sa nu te mai pui in centrul universului.

In situatia ta si eu m-as simtii al naibii de rau. Insa crede-ma ca nu are rost. Poate ca asta e firea lui si nu poti schimba nimic. Ai spus ca poate ar trebui sa ridici fruntea sus si cand va avea el nevoie de tine sa-i intorci cu aceiasi moneda. DA, trebuie sa ridici fruntea sus insa nu sunt de acord ca ar trebui sa-i intorci cu aceiasi moneda si sunt sigura ca nu o vei face deoarece la urma urmei este tatal tau. Acum este asa cum este cu tine insa cu timpul se va schimba si poate atunci vei vrea sa fie cum e acum. pupici

Ia-l într-o zi deoparte si spune-i ce ai pe suflet... sau fã-l sã fie mândru de tine, dacã el nu face nici un pas, apropie-te tu mai mult de el... sau vorbeste cu mama ta si spune-i, poate ea rezolvã ceva

E o sitatie delicatama tem ca multe sfaturi nu pot sa iti dau pentru ca nu iti cunosc parinti. dar din ce am citi crd ca cam asa: tatal tu e cam imtur, cred ca ai auzit ca barbati se matuizeaza mai greuca femeile ar treui sa le spui amandurora in acelastimp ce simt, c gndesti si ca asa nu mai poti continua spune-le ca vb foarte serios si ca un tata responsabil nu ar face asta, ai putea sa le pui ca ai nevoie de afectiune din partea lor.ca te smti sinura. dupa o asemenea discutie asteapta putin, dar incearca sa nu mai pui la suflet, daca vezi ca tot nu vor sa iti spuna unde pleaca fate ca nu iti pasa, cat despre plata cu aceeasi moneda: nici nu te gandi-sunt parinti tai si teiubesc chiar daca nu stiu cum sa o arate.
Succes s o viata duuuulce:*:*

Imi pare rau pentru tine, sincer. Eu zic sa discuti cu el, sa-i spui ce te deranjeaza... Daca nu intelege...ridica fruntea sus, si mergi mai departe, cu siguranta va avea si el nevoie de tine. Trateaza-l si pe el cum te-a tratat el pe tine, sa vezi, ii place?

Bafta!