Mama și tatăl meu se afla în proces de divorț iar mama si-a găsit pe alt bărbat și sta de câteva luni cu noi în casa iar ideea este ca am considerat ca nu este moral ca tata sa nu știe ca cineva sta cu mine și fratele meu mai mic având în vedere ca apartamentul încă este și pe numele lui tata. Tata are deja pe altcineva, nu cred ca l-ar interesa ca mama are pe altul dar totuși este și casa lui și mama face orice sa nu afle tata ca a venit acest bărbat la noi în casa. Ideea e ca mama mea, dacă o pot numi asa, îmi baga vorbe urate la rude și apropiați ca sunt un nemernic care nu contribuie cu nimic în casa, eu având 19 ani și un job stabil plus am contribuit și eu la casa cât am putut din salariile mele. Tata de când a părăsit-o pe mama nu a mai trimis nimic mamei lunar asa cum este moral. De N ori mi-a spus mama ca vrea sa preia ea apartamentul sa stea cu bărbatul acela și cu fratele meu și eu sa plec, nici la înmormântarea mea mi-a zis ca nu vrea sa vina doar pentru ca i-am zis tatălui ca cineva locuiește cu noi. Mi-a luat și cheile de la casa și întru numai când vrea ea și nici mâncare și nici haine nu îmi mai pune la spălat. Nu de haine și mâncare îmi este pe cât de chestia cu datul efectiv afara din casa. Psihic nu știu cum sa ma împart și ce sa fac, va rog dați mi un sfat, urmează sa ma mut cele din urma dar rămân cu semnul de întrebare de ce e atât de rea doar pentru ca am făcut asemenea fapta? Oricum se afla odată și odată.

Cu o mama ca ea, cam greu sa o convingi si sa o faci sa inteleaga ca nu este bine ceea ce a facut si ceea ce a zis despre tine rudelor voastre. Cel mai bine e sa pleci de acasa si asta e. Nu poti locui cu tatal tau? Cam urât cu parintii divortati, in aceeasi situatie sunt si eu, dar la tine e mai nasol

As putea, dar tata e în străinătate si nu as pleca momentan din tara. Încă sunt indecis ce sa fac, dar de plecat tot trebuie sa plec, nu am de ales, și vreau cât mai repede posibil, nu mai e de convietuit deloc în niciun fel, zici ca am fost un străin pana acum.

Nu inteleg de ce-ti urasti doar mama, cand nici taica-tu nu-i mai breaz, avand si el o amanta, asa cum are si maica-ta.
Dupa cum vad taica-tu chiar este un om mai rau si mai iresponsabil ca mama ta, odata ce nu v-a mai trimsi nimic de cand a parasit casa.
Faptul ca tu o urasti pe maica-ta a facut-o sa te pedepaseasca, pentru ca esti nederept cu ea.

La 19 ani esti ditamai barbatul, putnad sa-ti gatesti singur, sa-ti speli singur hainele si poti sa-ti iei de munca si sa traiesti singur, cu chirie, daca parintii nu te mai satisfac.
Nu inteleg de ce te plangi?

Ai 19 ani, deci viata ta nu o datorezi nici tatalui tau, nici mamei tale. Parintii tai sunt cei ce trebuie sa-si rezolve problemele, nu tu. Nu am sa-ti spun ce mi se pare, sau ce nu mi se pare mie moral in legatura cu parintii tai, pentru ca nu o sa rezolve nici o problema. Bine ai facut ca te-ai mutat, asa ai scapat de toxicitatea mamei tale, si o sa poti sa-ti traiesti viata fara stres.
Oricum eu zic sa te astepti ca mama ta sa incerce sa-ti corupa toate rudele, inclusiv pe fratele tau. Imi si pare rau de fratele tau ca a ramas cu mama ta. O sa-l strice cu mentalitatea ei. Poate te poti intelege cu tatal tau si macar ai pe cineva langa tine.

Salutare!
Imi pare rau sa aud ca treci prin aceasta situatie. Probabil simti ca iti este foarte greu acum.
Da, o greseala ai facut. Nu trebuia sa te amesteci in treburile parintilor tai. Trebuia sa ii lasi sa isi rezolve problemele.
Dar nici nu trebuie sa lasi situatia sa te afecteze atat de rau. Ceea ce iti zice mama ta acum este egal cu zero pentru ca esti la varsta la care oamenii incep sa se distanteze de parintii lor. Daca stai sa te gandesti tu nu mai depinzi de parintii tai absolut deloc. Nu mai esti un copil neajutorat care are nevoie de protectie. Acum esti la varsta la care trebuie sa te concentrezi pe a-ti intemeia propria familie si sa locuiti impreuna. Nu ai o iubita la care sa te muti macar o perioada pana se linistesc apele?
Eu cred ca esti perfect capabil sa gestionezi situatia ca un om matur.

Daca ai un salariu stabil, ia-ti o chirie, si cel mai bine ar fi sa ii lasi pe ei sa isi rezolve cu divortul, asa cum sunt ei, chiar daca esti suparat acum, sunt parintii tai, si e de datoria lor sa isi rezolve probleme dintre ei, tu stai deoparte si nu te baga in cearta lor, pana trece divortul, pana se aseaza lucrurile. Si ai mei au trecut prin divort cand aveam 14 ani, si idee e ca si ei sunt oameni ca si noi, au nervi, au insecuritati, au anxietati, situatia e dificila si de multe ori pot reactiona din impuls, la nervi, situatia e tensionata, ramai in afara ei, nu e cearta ta.