Naivitatea (inocenta) este o calitate sau un defect?
Ce credeti?

Naivitatea e un defect. Parerea mea

Dar toti au fost naivi la inceput.

Naivitatea este după părerea mea cel mai mare defect pe care il poate avea cineva.

Da așa e. Ai dreptate cu toți am fost naivi. Rău e sa rămâi naiv toată viata.

Eu zic ca sunt altele mult mai rele.

Da-mi niste exemple

Narcisismul
Aroganta
Minciuna
etc

Ai si tu dreptate, dar eu tot cred ca naivitatea este cel mai mare defect, iti poate distruge viata in unele situații, ai încredere in nu stiu ce prost si te frigi rău

Stiu aici ai dreptate dar eu una prefer sa fiu inconjurata de oameni naivi decat de mincinosi.

Si eu, imi place sa-i fraieresc pe alții dar nu-mi place sa fiu fraierita, de aceea nu am încredere in nimeni

Stiu cu toti am patit-o. Asa se intampla cand esti bun.

Cand esti bun esti luat de prost, apropo ti-am dat cerere de prietenie

Este o calitate pentru ca este inlantuita cu autenticitatea. Naivitatea este o alegere, chiar daca unii cred altfel. Alegi sa nu vrei sa vezi ce vad altii. Alegi sa mergi intr-o directie si te bucuri atunci cand ti se mai alatura cate cineva. Drumul e lung si vei fi nevoit sa lasi pe unii in urma. Dar nu e nimic mai special decat sa vezi ca unii fac acel efort pentru a recupera distanta produsa. Si cand spun distanta ma refer la momentul cand redeveniti straini. Si atunci ai o decizie de luat. Veti fi straini de acum inainte. Sau veti fi de acum inainte deocamdata straini. Oamenii adevarati sunt acei oameni care suporta ambiguitatile, care pot oricand accepta ca oamenii, la fel ca lucrurile si amintirile vin si pleaca. Si e nevoie de foarte multa putere pentru a accepta din nou in viata pe cineva care a luat o decizia in dezavantajul tau.
Mi-a ramas recent intiparita o imagine. Cum prietenul tau cel mai bun iti poate spune ca s-ar bucura nespus de mult ca venind la tine acasa intr-o zi sa nu mai fii acolo. Pentru ca altfel l-ar rani si dezamagi sa nu profiti de faptul ca ti se vor ivi oportunitati in viata. Si reflectand, sa intelegi ce vrei de fapt de la viata. Si pleci. Prietenul tau vine. Si tu nu mai esti. Si atunci el traieste un amalgam de emotii. Initial refuza sa creada. Apoi se intristeaza. Dar in cele din urma surade. A fost naiv. Dar mai mult de atat, a fost om. Ti-a oferit libertatea de a fi cine simti nevoia sa fii intr-o clipa, fara sa crezi ca esti cine ai fost dintotdeauna. Fara naivitati, nu am fi prieteni, nu am fi cu adevarat parinti, nu am fi nimic.
Naivitatea este un defect in momentul in care te astepti sa o primesti de la ceilalti inainte de a o oferi.

Eu nu vreau sa vad ce vad altii doar raul dar ei nu ne inteleg pe noi, ne considera naivi si blah blah blah dar adevarul e ca ei au uitat sa vada ce e frumos si bun in lume si accentueaza doar raul.

Nu e vorba ca au uitat sa vada ce e frumos si bun, au uitat sa fie ei parte din ce este bun si frumos.

Au uitat sa fie copii.

Hm..sunt termeni oarecum apropiati.Ca sa fii o persoana inocenta, poate fi privit si dintr-un unghi bun, dar si rau. Daca esti de mica tinuta in casa si nu ai avut de a face cu alti oameni si sa treci prin diferite situatii, nu e prea ok...si poti fi pacalita foarte usor chiar daca in toata copilaria ta ai stat intre 4 pereti si ai citit mii de carti despre oameni.In schimb, gandindu-ne la o persoana inocenta, timida...e draguta imaginea. Deci, naivitatea este un defect in mod sigur si inocenta, depinde de cum se prezinta.

Un defect.

Inocenta este ok intr-o anumita masura