NU AM TL; DR, sunt prea multe chestii ce le as omite. Postarea e la persoana a 2-a fiindcă i-am scris cuiva povestea asta in privat si am luat-o direct de acolo.
Treaba e destul de lunga si complexa, dar o sa încerc sa o scurtez pe cat de mult pot. Acum, am 20 de ani. De când ma știu, am fost extrem de rușinos, timid sau cum vrei tu sa ii zici.
Pana pe clasa a 8-a, am avut un grup de prieteni foarte buni si totul era perfect. In preajma lor nu eram deloc anxios si timid.Problemele au inceput sa apara de cand am inceput liceul. M-am dus la acelasi liceu cu acei prieteni de care vorbeam, dar la alt profil.
Motivul pentru care am ales alt profil, a fost fiindca mi se parea ca mi se potriveste mai mult. Acolo, necunoscand pe nimeni, abia dupa cateva luni am inceput sa imi fac un prieten bun, cu care tin legatura si in prezent. In acest timp, unii dintre fostii mei prieteni din generala, incepusera sa faca misto de mine, cat sunt de timid si toate cele.
M-am simtit extrem de prost, fiindca m-au tradat niste oameni cu care nu demult ma intelesesem excelent. Pe langa asta, mai primeam destul de constan bullying, probabil datorita timiditatii mele, aspectului meu fizic (piele si os).
Pe langa toate astea, a trebuit sa ma mut de acasa, cu 2 fosti colegi in chirie, fiindca liceul era in alt oras fata de unde eram eu. Unul dintre acei colegi de camera, e cel mai bun prieten al meu, dar avea un stil extrem de a te judeca. La cea mai mica greseala, te facea in toate felurile, desi scopul sau nu era sa ma jigneasca ci pur si simplu asta e limbajul sau. Am ajuns la un punct in care absolut nicaieri unde mergeam, ma simteam pur si simplu, ultimul omAm inghitit in gol si am continuat acest cosmar, pana pe clasa a 12-a, unde nu stiu cum, dar am reusit sa socializez mult mai mult cu cei din clasa mea si am ajuns la punctul ca cel ce imi dadea bullying, sa imi devina un prieten foarte bun. Poate o fi realizat si el ca nu e ok ce facea.
A fost un an excelent, dar restul de 3 ani, produsesera in mine o rana, care nici azi nu s-a reparat. Dupa liceu, nu stiam la ce facultate sa merg, nu voiam sa mai merg de unul singur, cum facusem in clasa a 9-a, asa ca am mers la o facultate unde a mers unul dintre colegii cu care ma intelesesem cel mai bine in liceu. Nici nu stiam exact ce facultate e, nici nu ma interesa. Voiam sa nu mai trec prin ce am trecut in liceuExperienta facultatii a fost groaznica. Acel fost coleg, incepuse sa isi faca noi prieteni, eu parca nu mai puteam, nici nu imi doream.
Ma simteam atat de singur, simteam ca mi-am ratat cei mai frumosi ani din viata si nu mai aveam motivatia sa fac nimicDupa 3 saptamani, m-am lasat. Daca as fi continuat, nici nu vreau sa ma gandesc la ce as fi putut ajunge... La ce ganduri negre aveam atunciDupa ce m-am lasat, am mers la un psiholog + psihiatru, le-am explicat cat de cat situatia si au pus toata vina pe prietenul meu cu care statusem in chirie si care ma jignea mereu. Mi-au dat ceva medicamente, dupa parca a fost putin mai okTimpul a trecut si acum am ajuns la 20 de ani, stau aproape zilnic in casa. Dupa experienta cu psihologul, am inceput sa caut pe net, tutoriale despre cum sa invat sa ma comport intre oameni, sa fiu mai sociabil... Astea au facut mai mult rau decat bine.Am inceput sa o dau in cealalta extrema, sa incerc sa par mult mai smecher, sa impresionez pe ceilalti ca sa ma accepte si pe mine, sa fiu ca toti ceilalti. Asta la fel, a facut mult mai mult rau decat bine. Ajunsesem sa conduc cu viteza extrem de mare, doar ca sa par si eu smecher.
Asta e doar un exemplu de care nu sunt mandru si sunt recunoscator ca nu s-au intamplat incidente din cauza meaCand merg la unele zile de nastere, pur si simplu nu stiu cum sa ma comport intre oameni, sa nu par fraier, penibil si prost, dar mi-e teama ca o sa ma pierd si in extrema cealaltaE o fata de care imi place, dar de fiecare data cand o vad, o evit, fug. Nu am curajul nici macar sa o salut.Despre oamenii care inca mai sunt cat de cat, aproapiati de mine si inca ii mai consider prieteni, simt ca sunt in permanenta judecat de ei.
Cand le dau un mesaj si imi raspund mai grabiti sau imi dau seen, pur si simplu ma simt rupt.Au fost multe majorate la care toti au fost chemati, mai putin eu. Nu am reusit sa leg prietenii cu mai nimeni si de aia, eu raman acasa la majoritatea petrecerilor de acest gen si asta ma distruge si mai rau.Si ca sa inchei, mai trebuie sa spun ca au inceput acum si parintii sa ma forteze sa imi aleg o cariera sau ceva, sa nu mai stau acasa. Au inceput si ei sa ma faca in toate felurile. Ii inteleg intr-un fel. Problema e ca ma simt ca intr-o menghina.
La psiholog nu o sa mai ma pot duce fiindca bani nu am, de ei depind, iar ei nu mai sunt de acord inca odata cu asa ceva.
Oricum cred ca nu m-ar ajuta prea mult sa merg din nou la psiholog. Ce ar trebui sa fac sa fiu si eu ca ceilalti oameni? Nu cer nimic special. Vreau sa stiu ca am si eu niste oameni care tin la mine, sa nu mai fiu mereu marginalizat si privit diferit.
Ordonare:
Cronologică
Ce ar trebui sa fac sa fiu si eu ca ceilalti oameni?
Nu poți să faci ceva anume ca să fii ca și ceilalți. Nu ar trebui să faci ceva special pentru asta. Vreau sa stiu ca am si eu niste oameni care tin la mine. Dar tu ții la cineva?
Răspunde
Te compari mult cu altii, de aici si stima de sine scăzută.
Si in plus… Psihologul si psihiatrul ti a dat pastile, in loc sa te pună intr-o… transă? Ceva sa iti vindece rana aia pe care tu o ai deschisă. Pana nu te vindeci, nu poți trece mai departe.
In al doilea rând, nu te mai compara cu altii. Privește in interiorul tau: tu ce vrei? Ce iti place? Ai un background comun cu oamenii de cqre fugi? Eu zic ca da! sunteti in aceeași tara, ascultați cam aceeași muzica, show-uri, trenduri, tik tok etc. Deci de ce să-ți fie frica?
Rupe legătura un pic cu oamenii cqre te-au ranit, sa poți procesa trecutul si sa poți pași inainte. Meditează, pe bune iti spun.
Trebuie sa te găsești pe tine si sa iti oferi iubire tie, nu narcisista! Ci compasiune tie, privește te pe tine, cel din trecut, si procesează dar ai accepta traumele.
Ei cq esti timid si nu ai chef. Pai, daca te compari cu altii in loc sa te compari cu tine, normal ca esti la pamant. O sa Reușești, capul sus!
Îmi place povestea ta, te simți unul diferit, te mândrești cu asta și asa e bine, și eu mă mândresc cu anumite lucruri despre mine. Ce pot să spun fi tu însuți, de ce să fi ca ceilalți poate ceilalți sunt pe o cale greșită. Totuși nu te cunosc și nu cred ca as putea sa-ti dau sfaturi ce decizii să iei pentru tine, tu știi cel mai bine. Sincer mă plictiseam amarnic și mie îmi place să dau sfaturi sau să scriu ceea ce gândesc. În concepția mea nu cred ca oamenii ar avea vreo problemă cu ei înșiși dar totuși trăim din probleme suntem un cumul de probleme, fiecare dintre noi avem
probleme, eu am și eu probleme dar asta mă ajută. Problemă nu mă refer neapărat la ce te referi tu, eu as putea să le zic provocări. Și sunt sigur că tu nu îți vei lua niciodată decizii care te vor dezavantaja pe tine, asa cum nici eu nu îmi iau decizii care să mă dezavantaje pe mine, orice om nu va acționa în mod greșit, fiecare e drept în acțiunile sale și aceea ce dorește să facă, iar dacă avem provocări depinde de noi ce alegem, ce vrem să facem și asta e simplu, totuși nu cred ca e ceva neînregula cu noi sau dacă este atunci noi am provocat asta pentru a face un anumit lucru pe care tot noi vrem să-l facem adică cred că tu ești în cunoștință de cauză
și ști foarte bine ce faci chiar dacă spui asta sau întrebi asta și faptul că întrebi asta tot este o decizie gândită astfel încât să nu te dezavantajeze pe tine, poate din dorința de a vorbi, poate ai vrut să ne spui ceva, să generezi niște gânduri... sau nu știu ce faptul că nu ești sociabil asta este la fel o decizie gândită vrei undeva să ajungi acum vezi tu, fiindcă nu toți suntem așa sociabili, nu cred că tu ai complexe de inferioritate. E așa smecher să fi sociabil dar tot așa de șmecher e să fi nesociabil. (Negociabil nu inseamnasa să nu vorbești ci să nu ieși acum la toate petrecerile) Aș putea spune ca tu doar crezi că ești nesociabil și as veni în ajutorul tău sa-ți spun ca nu trebuie să crezi asta sau că din cauza unora ești în situația asta și că nu trebuie să crezi că ceilați te pot pune pe tine într-o situație în care nu vrei sa fi, dar sunt sigur că tu nu crezi asta și ști ce faci și nu vei lua nicio decizie care să te dezavantajeze. Sper că te-am încurcat destul?!
Imi pare rau ca ma bag si eu in discutie, dar voiam sa va intreb stiti ca prin telepatie practic incalci intimitatea omului? da cei care au telepatie dar nu spun sunt ok, adica nu incalca intimitatea dar cei care iti zic chestii pe care le faci si intra in intimitatea ta, adica practic ei au voie sa stie orice despre tine? pai si intimitateaa mea unde e? lasa ca asa o sa fac si eu cu altii sa vad cui ii convine, o psiholoaga s-a bagat in viata mea personala, fara permisiunea mea, si ganditi-va ca astfel de oameni profeseaza in meseria de psiholog, sa zicem ca si eu ajung la telepatie ca stiu cum ajung, lucrez la asta, deci practic am voie sa zic orice si oricui ce face daca il vad in momentul acela si sa-i zic si cand ne intalnim si practic e considerat ok nu? apropo psihologii de ce nu sunt trasi la raspundere pentru ce fac? pai ce au voie sa stie chestii despre tine si sa le zica asa fara niciun fel de respect?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
