Nu ignorati istorioara mea, sunt disperata, am nevoie sa vorbesc cu cineva. Cred ca multi s-ar regasi in situatia mea sau, cel putin, fiecare a trecut prin asa ceva, macar o data. Cum sa depasesti o perioada extrem de dificila, in care iti pare ca n-ai nici un rost in lume, cind gresesti mereu, ai senzatia ca faci totul gresit si rau si nu faci nimic bine. Cum sa treci peste depresia care a pus stapinire pe tine de la o buna bucata de timp?
Daca este curios cineva, voi scrie istorioara mea. Am avut o relatie de 2, aproape 3 luni cu un baiat (primul meu prieten). Da, stiu ca nu-i mare perioada, precum si inteleg ca nu a fost o relatie serioasa, ba chiar nu a fost de loc genul de relatie pe care l-as vrea eu. Dar totusi m-am atasat mult de acel baiat, si continui sa ma gindesc ore in sir la el, in speranta ca va reaparea din nou in viata mea. Ne-am despartit la inceputul verii. Spre sfirsitul vacantei, am inceput din nou sa comunciam. Aveam speranta ca vrea s-a luat totul de la inceput, sa fim din nou impreuna. M-am inselat. Dupa aproape 1 luna de comunicare in care mi-am regasit din nou fericirea, el (fiind cu un an mai mare, respectiv clasa mai mare, in aceeasi scoala) a inceput sa fie intr-o relatie cu o fata din clasa sa. Am fost socata, distrusa, ranita. Azi sunt fix 3 saptamini de cind el e cu acea fata si de cind noi nu mai vorbim absolut deloc. Eu ma simt tradata, dar ma doare asta foarte tare, nu mai pot, pling si pling in fiecare zi. Si mai rau ma simt atunci cind il vad pe coridor, cind imi adun toate puterile sa trec pe linga el fara sa ma uit la el, cind ii simt privirea, cred eu indiferenta. Sau cel mai dureros e sa-l vad cu acea fata. Mi-e greu sa vad postarile si pozele sale de pe facebook (da, stiu ca ar trebui sa nu-l mai urmaresc, dar nu pot, vreau sa stiu ce mai face, cum traieste, si ma gindesc in fiecare zi ca poate vom fi din nou impreuna). Ma zdrobesc mii si mii de ginduri despre el in mintea mea. Orice loc, cuvint imi aduce aminte de el. Numele lui este primul lucru la care ma gindesc fara sa vreau, inconstient. Tin minte toate intilnirile, privirile, imbratisarile, mesajele, conversatiile...Totul. Tot asta se roteste de mii de ori in capul meu, in fiecare zi. Nu mai pot, imi e atit de greu. Niciodata nu am mai simtit o asemenea durere, suferinta, apasare sufleteasca. Imi este foarte dureros sa nu comunicam. Eu nu vreau sa fac primul pas, dar nici el n-a incercat sa ma contacteze, deja de 3 saptamini. Din aceasta macinare sufleteasca, incep si multe alte probleme. Nu fac nimic bun (cel putin, asa am eu senzatia). Nu mi se primeste nimic, nu am placere de la nimic. Singurul meu leac care ma scapa de cruda realitate in care traiesc este somnul. Evadez de la realitate si ma bucur ca in somn, nu mai simt nimic. Ba chiar ajung sa-l visez uneori pe acel baiat. Prieteni apropiati nu am. Nu mai stiu ce sa fac. Am crezut ca timpul vindeca, dar pe zi ce trece imi este tot mai greu si mai greu.
Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi povestea mea. As fi recunoscatoare pentru un cuvint bun, spus din inima.

2,3 luni cat au fost il cunosti nu? inainte de a fi cu el stiai cum e nu? poate nu vrea o relatie, poate vrea o aventura cu tine 2, 3 luni a stat dupa tine da ea trecut cheful ma intelegi,acuma nu ai ce face impacate cu ideea ca a fost in trecutul tau, nu poti obliga omul sa vrea relatii cu tine,el probabil vrea sex,ce ar putea vrea altceva copii,insuratoare? omul nu a terminat nici facultatea nu are o meserie,cine stie ce anturaj bun are, posibil a fi crezut el candva intro fata si la dezamagit, nevoie emotionala are el, daca tu timp de 2, 3 luni nici macar sai fi sora nu ai ptut deveni e naspa nu ai comunicat cu el,nu l-ai inteles, nu ai vrut probabil, posibil nici nu ai vrut nici tu sa fi cu el, adevarul e ca nu sti ce vrei, repet iar sunteti tineri, imaturi nu va angajati aiurea in relatii inca sunteti copii

Mai fata mai, dar este singurul baiat din scoala? Eu inteleg ca esti indragostita pentru prima oara si faptul ca nu iti raspunde, la varsta ta, tinzi sa faci o drama din acest lucru. Dar oare chiar vrei langa tine pe cineva care nu te vrea langa el? Din pacate stiu astfel de fete care au insistat in a face o drama si unele dintre ele au obtinut sa fie cu un om care nu le iubea si au suferit groaznic de mult. Eu am avut la munca o relatie de 2 ani si, dupa ce ne-am despartit a trebuit sa il vad in fiecare zi, cate 8 ore/zi, nu doar 10 minute cat ai tu pauza, in conditiile in care el nu ezita sa se "faleasca" cu noua sa prietena care ulterior i-a devenit si sotie. A fost foarte greu, dar nu m-am lasat batuta...tot el a plecat primul din firma. Asa si tu, incearca sa nu faci din tantar armasar, chiar daca doare incearca sa nu mai vrei sa fii cu el, nu obtii decat si mai multa durere chiar daca s-ar implini sa fii din nou cu el, ocoleste-l, daca mai vrea sa vorbeasca cu tine incearca (bine ar fi sa si reusesti) sa il respingi si cam atat pentru inceput. Nu mai face o obsesie din el, intr-o zi vei gasi pe cineva mai potrivit pentru tine si gata, atunci vei regreta ca ai stat sa plani atat dupa cineva/ceva care nu merita. Succes

In primul rind mereu am stiut ce vreau de la viata, eu cred ca stiu mai bine sentimentele mele si stiu ca am vrut sa fiu cu el. In al doilea rind, tu n-ai de unde sa stii daca am comunicat sau nu. Crede-ma ca am comunicat suficient incit sa reusesc sa-l cunosc foartte bine In al treilea rind, tu tot ai fost cindva copil si ar trebui (fiind matur, cu mai multa experienta), sa intelegi si sa incerci sa dai sfaturi cit de cit delicate, dar nu sa judeci si sa iai in deridere. La revedere, si daca nu ai ceva normal de spus, ai plecat de pe pagina mea.

Este un matur cu creier infantil imprastiat, incoerent si gandirea la fel si cu o exprimare de copil retardat.

Timpul chiar vindecă orice... suferința poate să dureze săptămâni, luni, ani... depinde de tine. Urmarindu-i activitatea îți faci rău, în tot răul există şi un bine, probabil există un DA mai bun pentru tine.

Numa' bine şi succes la şcoală, concentrează-te pe asta.

Daca nu iti axezi atentia pe altceva nu vei putea sa iesi din aceasta stare, nu ai cum daca tu continui sa te gandesti sa iti faci tot felul de ganduri, nu gasesc in ceea ce ai scris motivul pentru care v-ati despartit. Nimic nu este intamplator si poate ca peste ceva vreme o sa vezi ca a fost mai bine asa, o sa intalnesti un baiat care o sa te iubeasca si o sa simti asta, concentreaza-te asupra studiilor, comunica mai mult cu colegii tai, si evita sa stai acolo unde este el. Cu timpul o sa treaca, vei vedea.

Faci din tantar armasar. e scoala plina de baieti si tu mori dupa unu care nici nu poti zice ca ai avut o relatie

Am vrut să răspund ieri, dar nu mi s-a părut un caz prea grav. Dar ceva mi l-a readus în față (vezi mai jos), așadar o să îmi spun și eu opinia:
indiferent de ce a fost, se pare că omul consideră relația terminată și își vede mai departe de viață. Așadar, problemele tale cred că sunt provocate mai ales de faptul că ai prea mult timp liber (și te gândești mereu la el i la ce ar fi fost să fie și nu mai e).
Ia să faci ceva voluntariat, sau lecții, sau sport, să nu mai ai timp nici să răsufli, să vezi ce repede și bine o să adormi seara fără să te mai gândești la nimic!
=====
Și iată și ce mi-a scos iar în față întrebarea:
http://www.tpu.ro/......elatie-nu/
Cică are o frustrare... da' el dă ignore în stânga și-n dreapta fără jenă! =))
Să mai spun că nici pe la școală nu a dat și nu știe să scrie? nu cred că mai e nevoie - se vede și de pe Marte!

Buna
Ca tine sunt zeci/sute de fete.
De ce trebuie sa suferi? crezi ca este unicul baiat de pe planeta?
Incearca sa te regasesti si sa te impaci cu ideea ca nu te merita si ca tu meriti ceva mai bun.
Chiar crezi ca merita sa suferi? Daca el si-a gasit o noua relatie crezi ca te-a iubit cu adevarat?
Sa inteleg ca ai 15 ani..nu?
Stai linistita draga mea, nu este totul pierdut si nici nu ai o obligatie fata de nimeni.
Capul su, viata este frumoasa, nu merita sa suferi pentru cineva care si-a gasit loc imediat in bratele aleia.
O zoi buna