Nu ma inteleg deloc cu mama. Nu stiu de ce dar ma scoate din sarite uneori. De exemplu :
Trebuia sa ma duc la scoala sa imi iau dosarul de inscriere si sa-l duc la liceu.
Asa, ajung acolo, ma intalnesc cu colegii, cu dirigintele, radem, glumim, etc. Mata statea intr-un colt si se uita urat la mine. Ma cheama domn'diriginte sa il ajut cu cateva dosare. Incepe dirigu sa imi dea "sfaturi " pentru liceu, am inceput s aflumim ( de fapt, dirigu radea de defectele mele )
Mama tot continua sa se holbeze la mine.
In masina imi spune
- Nu imi place atitudinea ta
- Poftim? Dar ce am facut?
- Pai vorbesti asa de nerespectuos cu dirigintele tau
- Dar, deja il cunosc de patru ani ( Domn diriginte este genul de profesor care stie sa se apropie de elevi si care nu se supara la glume )
-Asta nu iti da dreptul sa vorbestia sa cu el
- Mama, il respect dar nu imi mai este frica de el, ca in clasa a 5-a
- Nu este frumos ca o fata sa aiba tupeu, asa. E urat
- Dar nu este mai bine sa ai putin putin tupeu decat sa fi timida?
- Nu vorbi peste mine
Am lasat-o in pace... nu avea rost sa ma iau la cearta cu ea.
Ajungem la liceu, se pune pe un scaun pe margine si incepe sa citeasca cateva reviste si pe mine ma pune sa stau la rand. Deci doua ore eu am stat in picioare si ea a citit incontinuu. Nu m-a intrebat daca ma simt bine, daca mi-e rau ( am cateva probleme de sanatate, cu coloana si am caderi de calciu deseori - ca sa nu mai spun ca sistemul meu imunitar e la pamant )
Dupa doua ore ajung in cancelarie, completez fisa cu inscrierea, uniforma etc cand imi spune profesoara ca nu poate sa imi primeasca dosarul pentru ca nu am o stampila. Mama foarte calma iese cu mine, mergem la scoala, ne pune stampila, cand ajungem la liceu, usa inchisa.
Dintr-o data mama era de nerecunoscut.
Stateam pe margine si ma uitam la toate mamele nervoase care impingeau in usa si ma intorc putin
- Ai vazut mami ce femei nebune... nu pot si ele sa aiba putina rabdare? Mami? Mami?!
Cand colo mama era prima dintre femeile alea
( nu stiam daca sa rad sau sa plang )
Impreuna cu celelate mame a dat buzna si stateau paznicii si tineau usa si ele impingeau
Zici ca eram in filmele alea cu prosti
Toti elevii care eram cu parintii stateam pe margine si ne uitam la ele cum faceau scandal. A fost umilitor.
La un moment dat m-am apropiat de ea si i-am zis la ureche : Mama, calmeaza-te putin
S-a intors spre mine si a tipat : Nu imi dai tu mie ordine. Vrei sa te pleznesc acum. In viata trebuie sa ai tupeu ( mda... apropo de discutia in masina )
Ramasesem muta. Eram asa de umilita si confuza. Pana la urma a intrat in liceu si m-a chemat sa vin cu ea. I-am zis : Lasa-ma aici, mi-e rusine

La intoarcere i-am zis
-Bine mama, nu puteai sa fi mai linistita?
- Am foat foarte calma
- Calma? Tipai la paznic
- Nu tipam... cred ca ai probleme de auz
-

Si asta nu e prima data. Pe oriunde mergem tipa la mine si nu mai suport. Tata imi spune sa o las in pace, pentru ca asa e ea. Dar totdeauna strica atmosfera familiei.
La noi tot timpul e veselie, rasete, glume si cand vine mama incepe sa zica
- Ce e cu zgomotul asta... Nu va suport, ma doare capul Terminati


Ma irita la culme. Ceva sfaturi?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook