Mă bucur că nu eşti indiferent sau nu te amuzi pe seama lui, cum probabil fac mulți din clasă. Se cred mai importanți dacă îşi bat joc de cineva diferit, fără apărare. Ar trebui luate măsuri mai drastice. Bullying-ul e un fenomen foarte răspândit în scoli, iau profesorii se fac că plouă, sau nu fac față. Dar tu, concret, ce faci pentru el? Doar stai pasiv și zici în gând "Săracul"? Din păcate, ADHD fiind o boală, nu poate să se schimbe doar prin voințä. Are nevoie de tratament, terapie, e mult de muncă. Nu e ca și cum ar fi timid, retras.De ex, copiii cu autism, sindrom down nu pot fi altfel. Aşa sunt ei și trebuie acceptați, eventual pot avea îmbunătățiri în comportament. Când se, vor sterge fumurile din cap a celor ce se cred normali, superiori?
Pai sa fi prietenul lui si sa-l ajuti. Asta trebuie facut. Daca lumea e rea, asta nu inseamna ca trebuie sa fi si tu la fel. Prosti sunt multi.
Ajuta-l si tu cu temele, stai de vorba cu el si mergi cu el spre casa, daca aveti drum comun. Adica baga-l in seama si fi prietenos. Si, daca te tine cureaua, atrage-le si celorlalti atentia.
Daca tu esti prieten cu toti din clasa, tu poti face schimbarea in ce-l priveste. Ia initiativa si opreste-i pe colegii rautaciosi. Cheama-i sa faca altceva sau chiar sustine cauza baiatului. Spune "Hai lasa-l pe X, ca nu ti-a facut nimic."
Și eu sunt așa mai închis. Nu prea vorbeam la școală. Eram mai tăcut. Nu vorbea ceea ce vorbeau colegii mei, nu abordam subiectele. Eram neutru.
Cum am scăpat? Dacă îi ierți, ei vor încerca din nou să te lovească. Acesta cred că e bullying-ul. Eu nu ripostam înapoi la ceea ce îmi făceau, astfel mă închideam în mine. Eram uneori altă persoană. Preferam să rămân singur, decât să stau cu altcine. Era greu pentru că aveam mai mulți frați și surori.
În acea perioadă am început să studiez Biblia și încetul cu încetul, starea mea s-a ameliorat.
Acum sunt destul de bine. Tot timid sunt, dar nu mai am problemele pe care le aveam în perioada aceea (acum 19-20 de ani).
Ma bucura faptul ca vad un om ca tine, ca mai sunt oameni buni. Poti urmari raspunsurile celor de jos, care sunt bune. Asta e realitatea din pacate, in care 1 este inger si alti 9 sunt draci, ma intelegi? Trist, nu constientizeaza, cand o sa pateasca acelasi lucru, atunci o sa stie ce au facut. Nu numai la el este vina, ci si la colegii tai, la lumea din exterior. Din pacate la scoala si la liceu sunt cele mai multe exemple de genul, caci ei nu constientizeaza, nu sunt maturi, au gandire de...Stai cu el, sa nu se simta singur, mai vorbiti, poate uneori il poti ajuta, pe ceilalti sigur nu ii poti schimba.
Am incercat sa il ajut, am vorbit cu colegii si da, ai dreptate nu ii poti schimba dar ii pot distrage de la el, de exemplu ii chem pe afara sa jucam fotbal sau ceva de genu.
Dar acum vine lucrul care ma scoate din sarite, dupa ce ca il ajut el incepe sa ma impinga din nimic?!?
Si normal ca m-am enervat si am cam inceput sa il imping si eu pana cand a cam cazut pe jos si l-am lasat ca a inceput sa tipe "Ce ai ma Dani?"
Tot nu imi place cand il vad ca isi ia bataie dar frate, te joci cu focul!