Ar trebui să îți selectez nemulțumirile dar, am citit mult și mi-au rămas lucruri în minte care mă fac să cred că nu ar trebui să te plângi și să îți creezi probleme închipuite la cât de complexă ești. În tot textul, am descoperit o persoană foarte interesantă, diferită în sens foarte pozitiv față de ce este în jur. Nu trebuie să cauți să te integrezi în mulțime, ci doar să îți cauți pe cei asemenea ție. Doar așa te vei simți în largul tău și nu vei mai crede că este ceva în neregulă cu tine. În nici un caz nu te poți judeca pe tine că nu te poți integra în așa cercuri cu discuții gen "vulpita". Ei bine, eu nu văd nimic defect la tine, în schimb mi-aș dori să văd mai mulți ca și tine. Ca să îți găsești "oamenii tăi", învârte-te în cercuri potrivite.
"Am doar medii de 10, desi asta suna ciudat pentru un copil de liceu"
CHIAR crezi asta? Daca da, iti meriti soarta
Nu tu esti ciudata, ceilalti sunt "defecti". Si din pacate - sunt multi... vorba lui Negruzzi.
Mai cunosc vreo 2 persoane care au trecut prin situatii si experiente asemanatoare (probleme de familie, lipsa totala de socializare, concentrarea pe studiu), si iti pot spune ca au ajuns departe... (una dintre ele la propriu, caci a luat o bursa peste Ocean. Cealata e medic neurolog ).
Cheia fericirii este relativa pentru fiecare suflet in parte, si are legatura cu sfera noastra de interes si activitate.
Nu o sa exemplific folosind nume, dar cel mai probabil, o oarecare asistenta TV, va vedea fericirea pe o plaja curata si insorita, tolanita pe un sezlong de bambus, alaturi de 2 sau mai multi masculi bicepsati si cu portofel gros.
Pentru cineva ca mine, fericirea absoluta vine cand pot face pe cineva fericit. Indiferent ca e vorba despre simpla prezenta, ajutor fizic, sfaturi, afectiune, ori sprijin moral si material.
Pentru un artist, fericirea apare in clipa in care opera sa este cunoscuta si apreciata.
Pentru un psiholog fericirea se arata cand metodele si sfaturile sale au dat roade, si rezultatele dar si experienta acumulata il recomanda mai departe.
Iti inteleg punctul de vedere. Viata e pointless daca te gandesti dintr-o anumita perspectiva. Ne nastem si murim si cam atat. Ce ai facut la mijloc nu prea conteaza. Asta ar spune un pesimist. Un optimist ar spune ca nu conteaza ce se intampla la final ci conteaza cum iti traiesti viata si experientele si bla bla, stii si tu povestile.
Ceea ce trebuie sa faci tu acum este sa te gandesti, ai nevoie de un psiholog sau nu? Starea asta iti afecteaza viata de zi cu zi? Te gasesti in mijlocul unei activitati ca o intrerupi si incepi sa te gandesti la nemurirea sufletului? Daca problemele astea "apar" doar noaptea cand te pui in pat si nu te ia somnul ca nu esti obosita, asta e normal. Tuturor ni se intampla asta.
Daca ai nevoie de un psiholog go for it. Esti cam depresiva, parerea mea de om depresiv. Totusi viata mea nu se invarte in jurul problemei asteia, deci eu sunt in regula fara psiholog. Daca tu deja ai simtit nevoia sa-i povestesti cuiva toate astea, cred ca ar fi bine sa vezi o persoana care te poate asculta si sfatui corespunzator ( psiholog ).
Fericirea depinde de stare indusă de un anumit lucru. Cheia fericirii despre care zici tu, nu există. indiferența oamenilor elimină posibilele responsabilități pentru a elimina stresul sau propriile probleme adăugând în acest fel relaxarea.
Tristețea ta probabil, se leagă din cauza neparticipării tale în toate soiurile de discuții, amuzante, televizate, întâmplate etc fiind implicată cu alte lucruri.
În rest depinde de cercul prietenilor.
Cărțile te fac mai inteligentă, dar nu îți formează comportamentul. Comportametul ți-l modelezi singură. Sa nu fii nici prea bună nici prea rea.
În fine Nici eu, nu sunt genul să iau parte la toate discuțiile care mi se par plictisitoare sau prostesti. Însă într-un fel sau altul încerc să nu fiu distant, și chiar caut un subiect mai potrivit pentru ami evidenția participarea, dacă este posibil.
Esti un om interesant, foarte rari cei ca tine in generatia prezenta.Probabil si de asta viata ta sociala tinde spre 0 deoarece nu poti sa i intelegi pe ceilalti, si crede-ma ca nici eu nu îi inteleg.Ai incercat sa discuti cu un psihoterapeut? Poate ajuta deoarece ei pot sapa in mintea ta ca sa poata gasi problema(bineinteles un profesionist, nu amatori...)
încearcă sa te leraxezi, încearcă si ceva nou, ieși din rutina zilnica si distreaza te!