Nu stiu cum sa scap din gaura neagra care parca ma inghite! Am 17 ani si stiu ca am depresie de la 13 ani, de cand a murit bunica mea, care a fost si mama pentru mine, care m-a crescut asa cum a putut si cum a stiut.
Problemele au aparut de la moartea ei, cand am inceput sa inteleg ca viata nu este nimic si ca timpul lasa ereditar in urma un gol, o amintire distorsionata care te distruge incet, incet. Incep sa uit cum e sa te simti ca tine, sa nu mai doara nimic si sa nu vrei sa fii invizibil si sa dispari. Vreau sa uit tot,sa nu imi amintesc zilele in care bunica si-a dat ultima suflare, in care am murit si eu odata cu ea.
Nu am cu cine sa vorbesc, parintii mei imi spun ca sunt nebuna, mama mea nu m-a iubit niciodata... nu ea m-a crescut. Imi amintesc cum era sa fiu fericita, sa traiesc, sa fiu eu.

Am fost, dar nu era un psiholog care sa se poate numi un medic pentru suflet, a fost doar un om care intreba aceleasi lucruri de fiecare data. Stiu ca nu sunt nebuna, iti multumesc pentru sfaturi.

Dacă nu ai primit ajutorul care să te satisfacă ai putea apela la altă clinică sau să întrebi de alt psiholog. E bine să apelezi la mai multe persoane părerile sunt diferite, până dai de unul care crezi că poate fi persoană care te poate înțelege și e un adevărat doctor de suflet. E bine să încerci să rezolvi problema cât mai rapid dacă lași golul ăsta negru să te tot mănânce și să tot să te gândesti la ceva fără rost care mai mult rău îți face. Și vorba aia cât ești tânără, mintea unui copil e foarte ușor de schimbat de vorbit cu un copil de 13 ani și să îl faci să înțeleagă ceva, pe când cu un adult de 30 de ani poți să te zbați cât o fi mintea aia nu o poate schimba nimeni. Sper să îți rezolvi problema și să fii fericită!

Iti multumesc mult! Incerc sa caut pe cineva care sa ma ajute sa ma eliberez, si stiu ca poate, in adancul meu, ma pot recupera, deoarece nu m-am pierdut deloc ..doar gandesc altfel. Niciodata nu m-am gandit la moarte, insa ma simt oarecum critica cu tot ceea ce fac si sunt, imi critic atitudinea si comportamentul. Imi lipseste trecutul, insa trebuie sa privim in el deoarece noi provenim din el... Iti multumesc din nou, sfaturile tale sunt foarte folositoare