Inteleg ce simti. Stiu ca e foarte greu sa treci prin asa ceva fara sa ai un sprijin, fara sa te poti relaxa apoi in vreun fel. Din ce inteleg nu prea esti acceptata in cadrul colectivului si astfel iti e foarte greu. In legatura cu faptul ca mama ta nu te intelege, stiu cum e. Mi-ar placea sa putem vorbi si sa imi dai mai multe detalii. Daca vrei sa vorbim imi poti lasa un id pe privat.
Acelasi lucru simt si eu si nu prea m-am integrat foarte bine in liceu, mi-ar placea sa-mi dai id de mess pe privat ca sa ne descarcam. Nici pe mine nu ma inteleg ai mei dar asa sunt parintii.Stiu ce simti si cat de greu vor trece lunile astea 2. dar gandeste-te ca vine vacanta .
Nu stiu, incearca sa discuti cu un psiholog, descarca-te si poate te va ajuta intr-un fel
Sunt in aceeasi situatie doar ca eu nu vreau scoala...imi doresc sa merg acolo doar de dragul colegilor pentru ca ei ma inteleg. Eu cred ca ar trebui sa incerci sa-ti gasesti in acel colectiv al clasei un coleg/colega care sa te inteleaga. Incearca sa te schimbi.
Asa ma simt si eu, mai ales, din cauza colegilor. Am niste colegi da tot c. a. c. a. t. u. l.
Nu cred ca solutia cea mai buna e schimbarea scolii.Stiu din proprie experienta. A mai avut loc o shimbare in viata mea si acum regret nespus ca am plecat de acolo.Sunt constienta ca schimbarea trebuie sa vina de la mine. Oamenii sunt peste tot la fel...Si oameni buni si oameni rai.Numai ca in unele locuri sunt mai multi rai decat buni. Oricum eu sunt vinovata pentru tot ce mi-se intampla...
@ultimul anonim:am citit ce ai scris tu, mi-ar placea sa vorbim mai mult, bineinteles daca vrei si tu.LAsa-mi o modalitate de contact pe privat sau aici.Hai sa incercam sa schimbam ceva si sa fim mai optimisti!. Tu alegi... te astept...
O idee buna cred ca ar fi aceea de a te transfera la alt liceu(insa asta in urmatorul an scolar ). Sincer nu stiu ce sa-ti spunDar sa stii ca-mi pare rau pentru ce ti se intampla
Incearca sa treci peste lunilea astea 2 si dupa cred ca e mai bine sa faci cum ti-am zis(insa tu alegi). xoxo
Pana sa intru la liceu, visam cu ochii deschisi.stateam si citeam pe diferite site-uri " ce frumosi sunt anii de liceu ", probabil visasem prea mult.
Nu este zi in care sa nu ma gandesc cat ghinion am putut sa am sa pic in liceul in care sunt.
In fiecare zi acelasi c***t, imi vad "minunatii"colegi si ma rog sa treaca orele cat mai repede si sa ajung acasa.sa mai respir.
Nu am curajul sa ma mut...ma adaptez foarte greu.
Nu e zi in care sa nu ma gandesc.sa ma mut sau sa stau.
Imi este frica de necunoscut.
Sa nu uit.liceul meu este plin de rromi, minunat nu?
Inteleg aproximativ prin ce treci.nici eu nu pot sa fiu cu "ei" cum sunt acasa si merg cu aceias sila la liceu.
Nici nu pot sa comunic cu colegii mei de clasa.cand aduce cineva vorba de vreun parc, pub ceva.toti se gasesc cu "am treaba, nu am bani, e vremea naspa" cu astea poti sa faci ceva?
Cred ca pana la urma o sa raman si o sa-mi blestem zilele.si o sa-mi pierd 4 ani de zile degeaba.
Deci nu esti singurul care trece prin c******i, poate o sa avem parte de vreo minune ceva.ca deja o iau si eu razna.
Crede-ma nu mai stiu ce sa fac eu am avut o relatie in care toate colege iubeau acel baiat, pe urma el iubea trei fete eu si inca doua dar idn pacate eu eram ultima in iubera lui acum isi bate joc de mine...nu mai suport simt ca mor va rog ajutati-ma...id meu daca vreti sa ma ajutati:aly_scumpy1113
Andrei67y5 întreabă: