| DestinyGirl a întrebat:

Nu știu în care categorie să scriu întrebarea asta, o să aleg una, sper să fie ok... xD

Salut!
Poate că întrebarea e puțin morbidă-ciudată, da simt că nu mai pot!
Cam aproximativ de când sunt pe Pământ simt că nu am ce caută aici. Parcă sunt un străin lângă oameni/ sau lângă prietenii mei!
Parcă nu exist!

Poate că ce o să scriu o să fie puțin sad, da totuși... vreau să scriu ce simt:
Întotdeauna știam că sunt diferit, niciodată nu am fost o persoană care să vorbească rău despre cineva, niciodată nu am bârfit, ajut oamenii cu tot ce pot: mâncare, bani, cu vorbe furtunoase, ascult tot ce au în inimă, dacă au ceva problemă eu sunt acolo!
Dar ei... niciodată nu au întrebat dacă sunt bine sau nu!
Asta a fost acum 12 ani când eram la școală!

În "familia" mea eu sunt cea care e ciudată, cu sufletul negru...niciodată nu se duce în oraș cu "prietenii" etc.
Întodeauna eu sunt cea care este de vină( când familia mea zice asta, parcă e adevărat/parcă în momentul ăla am trezit dintr-un vis).
Au fost momente când eram așa de tristă că 3 zile nu am mâncat nimic, am închis în camera mea și 4 zile nu m-am ridicat din pat( ok la baie da!)
Am plâns, vise urâte, parcă era să înnebunesc.
Vise urâte cu oameni care se sinucid, cu oameni morți, cu animale ciudate!
Bine- bine când nu dorm 3-4 zile atunci nu numai în visele mele văd!

Au fost momente când nu am dormit aproape 4 zile și așa am mers la școală, halucinații— a fost groaznic!

Rudele exact ca familia mea, bârfe după bârfe, când vin la noi, eu nu prea vreau să ies din cameră, da totuși dacă vin atunci stau și eu câteva minute după plec... parcă se uită ciudat la mine, cu ochii ciudați...

Am auzit că anul trecut mătușa mea a zis că de ce nu mă mut în alt oraș, să caut un băiat cu care să trăiesc etc, că au și părinții mei probleme cu banii, eu sunt un nimeni în familia mea!

Nu de mult am terminat scoala, am stat un an, am încercat să caut un loc de muncă... nu am găsit nimic( da totuși, stau într-un oraș mic, aici nu prea găsesc loc de muncă, bani mulți, unde să dorm( 300 de euro?!)

E așa de greu să fiu matură, trec anii așa de repede, eu parcă am rămas tot adolescentă!
Eu tot timpul eram în oraș să găsesc ce de lucru... tot timpul nu am găsit. Bani să mă mut nu am, m-am gândit să mă duc iarăși la scoala, profesorii știu( cred ) că o să mă ajute!

Am gânduri ciudate, este când vreau să mor, să mă sinucid... sau încă un gând ciudat;- vreau să mă vând! Da știu, e o prostie!
De ce dracu să fac, dacă nimeni nu mă vrea, nici părinții-rudele-vecinii-prietenii etc?

Vreu să fiu și eu pentru cineva o persoană importantă!
Am idei numai proaste, să mă vând, să mă sinucid, totuși nu am putere să fac chestiile ce am în gânduri!

Voi ce credeți? Ce să fac?
A fost o decizie bună să mă înscriu iar la școală? In Ianuarie începe!
Ce să fac cu rudele, părinții, vecinii?
Poate că am scris cu greșeli, scuze da am încercat să scriu cât mai corectwinking nu sunt româncă happy

4 răspunsuri:
Răspuns utilizator avertizat
| DestinyGirl explică (pentru ThePrinceOfAllSaiyans):

Mulțumesc happy
În fiecare om există ceva bun, adică cred și sper!
Eu încă nu m-am întâlnit cu un om care e bun la suflet, întotdeauna am primit numa rău-minciuni.

| NoDepression a răspuns:

Heii, ai Facebook? mi-ar face placere sa vorbim ai putea sa imi trimiti Facebook-ul tau printr-o felicitare daca doresti

| Viitorulapropiat a răspuns:

Buna... acele ganduri pe care le ai, sunt ganduri intruzive, nu le oprii. Lasa le sa treaca si nu le baga in seama. Ai incercat sa mergi la un psiholog? Poate la un psihiatru? Nu e ok ce se intampla cu tine.