Am patit exact la fel.
Dupa generala, unde eram toti prieteni si ieseam mereu, a inceput liceul.La liceu se schimba treaba, oamenii te judeca, faci parte din anumite grupulete, esti impartit pe categorii sociale.In esenta, liceul e naspa, iar oamenii si mai si.
Eu una, ca stiu cum a fost liceul, nu te sfatuiesc sa iti faci prieteni apropiati din clasa, pentru ca o sa va despartiti si doar pierzi timpul.
De cele mai multe ori, daca ne temem sa nu fim vazuti intr-un anumit fel, fix asa ne percep oamenii. Daca tu zici ca nu te intelegi cu ceilalti, de ce ti-ar mai pasa de parerea lor, daca oricum nu is persoane apropiate? Gandeste-te cat de mult te consumi pentru niste persoane care abia isi amintesc de tine.Fii tu, socializeaza cu oameni noi, fa-ti prieteni din alte parti.Nu stii ce pierzi pana nu iti infrangi teama.E greu sa incepi ceva, dar pe parcurs, cand asta o sa te faca fericita, o sa vezi ca a meritat.
Vorbeste cu prietenii dinainte, cu cei cu care te intelegeai bine.Iesi mai mult din casa. Spre exemplu, am cunoscut oameni la biblioteca, oameni faini
Fa activitati extrascolare: voluntariat(asta ajuta foarte mult), sau ocupa-te de un hobby.Si invatatul iti ocupa timpul cumva.
Nu e vina ta, liceul trece, si cu prieteni si fara prieteni, e o perioada complet nefolositoare.La facultate se schimba totul, o sa fie mult mai bine.
Fobia e semn de boala psihică și se trateaza la psihiatrie. Cu tratament, nu vei mai avea parte de stres.
Psihiatrie mult spus. Ajutor psihologic ar mai fi mai corect. Nu consider necesare medicamentele intr-un astfel de context unde posibila cauza sa fie o încredere in persoana proprie pierdută.
Si eu eram asa si inca mai am urme de ganduri de genul dar am invatat sa le ignor si ma bazez pe faptul ca traiesc pentru mine, nu pentru altii, si atunci nu merita sa stau sa-mi fac probleme cu ce gandesc altii de mine, conteaza sa fac ce simt si ma face pe mine sa ma simt bine (exceptand, normal, ce le-ar putea face altora rau)