Paste Fericit!
Am tot evitat sa pun intrebarea asta pentru ca ziua sunt mai bine dispusa dar acum am tableta la mine deci...sa incepem...
Acum 2 luni mamaie (70 ani) a facut o operatie la inima ca se sufoca. A facut operatia asta si aproape 2 luni a stat in spital ca nu se inchidea rana. Acum a vebit acasa de 3 saptamani si eu cum sunt o persoana mega sensibila plang mereu cand o vad ca sta toata ziua intinsa in pat ca o leguma. A slabit enorm, nu mai seamana cu nimic cu ce era inainte. Inainte stateam cu ea in camera, dormeam cu ea. Acum ma grabresc sa ies mai repede din camera ei ca sa nu ma vada cu lacrimi la ochi. Aproape mereu dupa ce mananca vomita tot si de aia nu are pic de energie, abia umbla cu tot cu baston. Mai devreme mi.a cerut sa o ajut sa mearga pana la baie. Bineinteles ca am ajutat.o, dar cat stateam la usa sa o astept eram toata plansa, incercam sa fac sa nu ma auda. De cand a venit acasa am in program bocitul de seara si de pranz. Nu ma intelegeti gresit, eu o iubesc mult de tot dar nu suport sa o vad in starea asta.
Intrebarea nu stiu unde e, avreau doar sfaturi de la cei care au trecut prin asta (sau nu neaparat).
Paste Fericit din nou!
Ordonare:
Cronologică
Operatiile la inima in cazul unui pacient de 70 de ani sunt foarte periculoase pentru ca pot aparea complicatii foarte usor. Asta inseamnana ca, daca a fost necesara o astfel de interventie, problema bunicii tale era foarte grava. Roaga-te in fiecare seara pentru sanatatea ei si gandeste-te ca atunci cand iti vine sa plangi, ii faci mai mult rau pentru ca la fel cum tie nu iti place sa o vezi in starea in care se afla, nici ei nu ii place sa te vada trista si poate chiar ii face rau. Este foarte important ca in prezenta persoanelor bolnave sa incercam sa ne mentinem o stare deschisa de spirit si sa ne purtam cu ei exact ca atunci cand erau sanatosi. Din pacate insa, daca vomita tot ce mananca, nu mai are foarte mut de trait. E doar o chestiune de timp pana organismul ramane fara substantele esentiale functionarii lui. Dar cum am spus, o stare de spirit mai deschisa din partea ta o poate ajuta foarte mult si ii poate da putere.
Răspunde
Cred ca e bine sa lasi cat mai putin sa iti faca rau situatia cu bunica ta. Daca simti ca iti este foarte greu sa stai alaturi de ea, nu e gresit sa stai in alta camera, pentru ca nici bunica ta nu ar vrea sa te vada plangand si suferind.Si poti face un compromis, de exemplu sa stai cu ea din cand in cand (in asa fel incat sa simta ca esti alaturi de ea si o sprijini), dar in restul timpului sa incerci sa nu te gandesti la asta (nu e bine sa stai tot timpul sa iti faci ganduri rele din indiferent ce motiv), pana la urma ai si tu viata ta si e bine sa te concentrezi pe ceea ce iti place sa faci (hobby-uri etc.) si pe ceea ce iti doresti 
De obicei mai stau putin cu ea cand nu doarme, ii mai dau ce imi cere si ma port perfect normal de parca nu e nimic. Si nu chiar mereu imi vine sa plang cand stau langa ea, uneori chiar sunt bine-dispusa si uit de tot dar uneori (mai ales noaptea) imi amintesc si dau lacrimile afara. Apoi pun niste muzica la casti si adorm linistita.
Fii tare. roaga-te macar sa nu se mai chinuie. vei creste si va ramane in inima si amintirea ta. Roaga-te sa se intample un miracol sau sa-si primeasca locul intre ingeri. Cand am fost copil bunica a locuit cu noi stiu despre ce vorbesc. trebuie sa fii foarte tare, realista, ....paste fericit, cat se poate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
