Poate nici nu sună ca o întrebare, dar nici nu mă chinui s-o fac să sune ca o întrebare. Absurd! E mai mult o destăinuire, cred. Şi asta ar trebui să fie prima întrebare pe TPU, prima mea întrebare, de fapt. Poate credeţi că o să mă apuc acum să vă povestesc viaţa mea, din '95 până în 2012. Ei bine, nu v-aţi înşelat pe deplin. Să încep. Mereu am avut un complex. Că sunt înaltă. Înaltă şi slabă. Am fost admirată pe chestia asta. "Aş vrea să am corpul tău.", aşa ziceau unele, neintenţionat, cred. Poate nu ştiau ce luată peste picior sunt de colegi, prieteni şi chiar familie, uneori. Nu, nu mă strigau "girafa", cum m-aş fi aşteptat de la ei. Alte cuvinte, ceva mai jignitoare. Şi am stat, ani chiar. M-am abţinut să-i jignesc. Nu sunt o sfântă, chiar deloc. Doar că ştiam că ar fi făcut mai rău. Ce-i drept, niciodată nu am fost în stare să mă apăr. Am ştiut doar să trec peste. Mereu hainele au stat pe mine ca pe gard, cum se spune. Nu ştiu să mă îmbrac şi punct. Habar n-am, chiar. Nu mă ajută deloc că am o dantură frumoasă, să zic aşa. Nimeni nu stă să se uite în gura mea când sunt mai înaltă cu un cap. Nu îmi stă bine cu părul prins. Îl ţin mai mult desfăcut, chiar şi când sunt 30 de grade, afară. Şi ca o ironie, toţi cei pe care-i consider prieteni au încredere în mine, dar eu nu pot avea încredere în ei. Pur şi simplu, mă aştept ca în orice moment să mă jignească şi să plece. Nu pot să le destănui lor ce aş vrea să le destăinui. Prietena mea cea mai bună(cică) e una dintre preferatele băieţilor. Ştiţi voi, mică de statură şi cu forme pline. De multe ori, refuz să stau cu ea. Mă face să mă simt prost. Eu sunt mereu dată la o parte când e ea prin preajmă. Ea, frumoasa şi eu, păluga slăbănoagă urâtă. E de nesuportat, uneori. Nu am luat niciodată vreun premiu, nu că ar fi ceva vital, că am citit cărţi(multe, chiar).
Şi m-am gândit de n ori la sinucidere. Şi nu am fost în stare s-o fac. M-am gândit că o să fie bine peste ceva timp. M-am gândit că nu o să mai cresc în înălţime şi o să iau în greutate. Dar sunt aceeaşi. Aceeaşi slăbănoagă înaltă. Nu am probleme în familie. Chiar de niciun fel. Sunt înţelegători cu mine. Înţeleg că dacă trântesc uşa când vin acasă, am mai primit un val de jigniri. Nu prea plâng. De fapt, de faţă cu ceilalţi oameni, nu plâng. Nu vreau să fiu slabă şi la figurat. Oh, am fost mereu luată peste picior din cauza că am citit Harry Potter, din cauza că sunt o fană Sophie Zelmani(muzică considerată de ei, ca fiind de babe). Nu am niciun viciu. Îmi place să scriu. Să scriu compuneri, schiţe, fan-fic-uri. Mă liniştesc. E lumea mea aceea. O creez cum aş vrea eu.
Şi mi-au venit în gând câteva întrebări. Nu, nu cum să mă îngraş. E imposibil asta, ştiu de la doctor. Ce să fac să blochez jignirile să mă afecteze? Ce să fac să fiu puternică? Să pot sta dreaptă, fără să-mi fie ruşine că am o grămadă de defecte? Oh, da. Vestimentaţie. Ce blugi se potrivesc specimenelor ca mine? Strânşi? Mulţumesc anticipat!

Am fost surprinsa de povestea ta si eu sunt genu de fata inalta foarte inalta 1. 70 asa ceva poate chiar cu 3cm mai mica si eu am avut problemele astea prietenele mele erau mici eu mare si na era mereu un motiv de jena. Nu e usor sa te obisnuiesti eu mam obisnuit. dar nas mai vrea sa mai cresc am 15 anii dar cred co sa mai cresc mult si bine. In legatura cu intrebarile tale ar trebui sa inveti sa ai incredere in tine sati placa asa cum esti si nu cred ca esti foarte foarte slaba ..invata sa fi sigura pe tine si sati placa de tin asa cum esti pentru ca nimnei nu-i perfect toti avem defecte. ce ai prefera mai bine sa fi o micuta de 1. 50 si grasa de vreo 60 de kg ..nu cred ca ai vrea asta, bucurate asa cum esti. iar la vestimentatie sigur 100% blugi stransi. uitate unpik pe internet daca zici ca esti foarte inalta si slaba la modele asa un fel cum se inbraca iele si fa-ti o idee poate te va ajuta. sper ca-ti va prinde bine sfaturile Funda?

Oh draga da vreau sa iti spun ca n persoane trec prin ceea ce treci tu! Trebuie sa te simti bine in pielea ta. O sa te ingrasi stai linistita sunt multe medote. Ia vitamine ceva, mananca mult seara(si eu eram foarte slaba si m-am ingrasat) Cand te jigneste cineva prefate ca nu iti pasa, ignorai pentru ca cei care te jignesc nu iti sunt prieteni cum pretind ei! Incearca sa te departezi de persoanele alea. Si daca fata aceea este cea mai buna prietena a ta nu te indeparta de ea, incearc-o sa vezi daca chiar iti este prietena (am trecut prin asta, si la mine era la fel ea era frumoasa, eu urata si acum am 7 de ani de prietenie si pot spune ca aratam la fel la corp acum) deci orice e posibil. Fi tu! Si de haine sa stii ca pe cele slabe hainele vin foarte bine! Ia-ti pantaloni stramti cu bluze largi, cauta diverse site-uri cu fete slabe si uita-te cum se imbraca si ai sa vezi cate combinatii exista. Deci inca odata fi mandra ca esti ceea ce esti! :*

Si eu sunt inalta 1. 65. Inca din clasa 1 am fost cea mai inalta si nimeni nu m-a luat peste picior. Sinuciderea nu este o solutie. Gandeste-te, daca te sinucizi ce vei rezolva? Aceasta este o viata plina de obstacole peste care trebuie sa sari si sa mergi mai departe. Ia-ti gandul acesta! Du-te la atletism sau daca nu ai bani du-te si alearga prin parc.
Cum sa fi mai puternica? Noi ne dam cu parerea. Si eu scriu povesti si poezii despre orice. Incepe sa scrii despre o fata, exact ca si tine! Pune-ti viata intr-o poveste. Cum ai zis, iti creezi viata cum vrei tu. Acolo pune-te in locul unei fete puternice. Descri-o! Dupa ce ai terminat pune calitatile ''personajul tau'' si ale tale pe o foaie, de asemenea si defectele. Compara-le si ei vedea ce trebuie sa schimbi.
Multi ti-ar spune sa pari mai dura, dar nu merge. Crede-ma ca si eu am incercat si un prieten mi-a zis''Tu pari dura dar esti sentibila''. Nu-ti pune o masca pe fata. Nu mai tranti usile. Daca nyu ai un jurnal scrie-ti acolo toate sentimentele si bucuriile daca nu ai cui sale spui. In legatura cu prietena ta, decat grasa si pitica mai bine inalta si frumoasa.''Specimenele'' ca tine au succes ca si fotomodel. Cand ''prietena ta'' se duce, fugi si tu acolo. Dar sa nu para ca esti ''catelusul ei''. Ai prieteni? Daca da, intalniti-va in parc sau la un suc. Nu este bine sa fi si inalta si grasa. Daca ajungi la 50-60 kg este suficient ca altfel va fi foarte greu sa ledai jos. Daca iti este greu sa pui kg pe tine, incearca sa mananci un pic mai mult. Sa nu te fortezi sau sa-fi faci un obicei! Nici asa nu este bine! TREBUIE SA FI ECHILIBRATA! Incearca niste blugi stransi sus si largi jos. Cu niste sandale sau balerini. Mai bine nu purta cu toc.In sus cu o bluza sau orice.
Sper ca te-am facut sa te simti mai bine si... daca mai ai o nelamurire intreba-ma oricand!

SUCCES!

Poti sa ne destainui inaltimea ta?

1. 75 şi chiar dacă nu ai cerut, greutatea este de 50 kg.

Nu mă aşteptam să mai fie persoane ca mine. Sigur că nu sunt nici ultima, nici prima care are asemenea probleme, doar că...na. Cum te-ai obişnuit? Cum? Eu nu pot. Am încercat mereu. Cel mai umilitor a fost când a trebuit să susţin în faţa clasei un proiect împreună cu prietena mea. Îţi dai seama. O asemenea antiteză. Ce batjocură! Mă crispez când îmi aduc aminte. Nu, nu aş prefera să fiu pitică. Aş prefera să fiu normală. Doar lumea nu se împarte în înalţi şi pitici. Mai există o minoritate, numită "normală". Blugii strânşi? Am încercat din ăia şi parcă am 2 beţe(nu că nu ar fi aşa) , dar totuşi... mă fac să par mai slabă. Ce să zic de ăia evazaţii.

Încă o dată, ştiu că mai sunt persoane ca mine. Multe, poate. Am încercat să-i ignor şi am reuşit la un moment dat. Dar acasă, când îmi aduceam aminte, nu îmi e ruşine să zic că mă apuca plânsul. Iar prietena aceea chiar a dovedit că e prietenă, dar nu pot să-i zic. Nu pot să-i zic că îmi e ruşine de mine când stau cu ea. Despre îngrăşat, am încercat toate metodele. Nu merge. Aşa sunt şi nu pot să mă schimb. Haine... o să încerc zilele astea când o să merg la cumpărături. Îmi e şi frică. Mulţumesc de sfat, Alesssya!

Situatia pe care ai descris-o tu in "intrebare" este oarecum similara cu a mea, insa nu in ceea ce priveste inaltimea sau chestiuni de natura fizica. Nici eu nu mi-am gasit locul, ca sa zic asa. Din cate am inteles, asta este problema ta.
In primul rand, nu este cazul sa iei sinuciderea ca pe o optiune serioasa, fiindca esti abia la inceput in ceea ce priveste viata si inca nu poti fii sigura ca asa va fi intotdeauna de-aici inainte. Te sfatuiesc sa faci si tu acelasi lucru ca mine: asteapta, incearca, incet-incet, sa nu iti mai pese absolut deloc de jigniri sau persoane care isi dau cu parerea neintrebati si intr-un mod rautacios, chiar daca ti se va parea destul de dificil initial. Pur si simplu nu asculta asa ceva atunci cand auzi comentarii de felul acesta (una este sa auzi, alta este sa asculti, din perspectiva mea). Ar trebui sa iti pese numai de cei care conteaza in viata ta, si anume parintii, fiindca dupa cum ai spus, incearca sa te sustina si sa-ti fie alaturi (si eu sunt oarecum norocoasa din punctul asta de vedere, chiar daca sunt si putin dezamagita de anumite lucruri in ceea ce-i priveste pe ai mei).
Intre timp, stai "in lumea ta", fa ceea ce iti place si gandeste-te la ceea ce ti-ar placea sa faci pe viitor, cel putin eu asta fac. La fel ca tine, si eu am o multime de interese mai neobisnuite si ciudate, in viziunea celorlalti, de aceea evit sa le aduc in discutie cand stiu ca persoanele respective ar face misto sau nu ar intelege. Ca un fapt divers, si eu scriu diferite fragmente din ceea ce imi trece prin minte si le tin doar pentru mine ori, daca am chef, le postez pe vreun site obscur sub un "nickname" si mai obscur, unde doar persoane cu aceleasi interese le pot vizualiza.
Cat despre vestimentatie, nu prea ma pricep. Eu port ceea ce imi place si in general nu prea dau atentie atat de mare hainelor, chiar daca sunt si eu subponderala (nu extrem, dar sunt si sunt perfect multumita de acest lucru). Insa in 95% din cazuri port pantaloni putin stramti sau normali si un tricou larg.
Ca sa inchei, imi repet ideea: invata sa fii indiferenta in legatura cu ceea ce nu are nicio importanta de fapt, cum ar fi parerile aberante ale altora, asteapta sa vezi ceea ce iti ofera viitorul si fa ceea ce iti place, fara sa iei in seama toti ignorantii si persoanele incuiate la minte. Eu cred ca sunt destule sanse ca situatia aceasta sa se schimbe in bine pe viitor, iar tocmai asta este ideea: niciodata nu stii ce te asteapta. Prin urmare, sinuciderea nu este o solutie, fiindca mai ai pentru ce sa traiesti, zic eu. Succes, oricum!

Atletism? Atletism, Gaby? Eu mă împiedic şi aşa. Ce să mai zic de atletism. Mulţumesc de sfaturi! O să mai apelez la tine.

După cum am zis, am încercat. Dar mi se învart în minte când sunt singură toate acele momente, toate acele jigniri. Şi... îţi mulţumesc pentru sfaturi! O să le urmez, dacă e cu putinţă. Mulţumesc încă o dată pentru rândurile pe care le-ai scris. Au contat foarte mult.

Vaiii din ce faceti voi pustoaicele o drama...
Ma fetelor, unele dintre voi cresc in inaltime mult mai repede ca altele.
Stati calme, marea majoritatea care cresc repede raman asanumai cresc
Spre exemplu tu de la 1, 70 ai mare sansa sa ramai asa, sa numai cresti.
Nu face o drama din asta.
Esti om, inca esti o copila, o sa te ingrasi
Eu am fost de mic gras, hmm sa ma specific mai bine, cand eram mic eram gras rau
Acum pe la 20 de ani, am 1, 83 - 1, 85 cu 92 de kg.am avut 104(asta cand faceam sala.)

Nu exagera! Nu fac o drama, neaparat. E un complex. Nu pot sa trec peste. Nu fac telenovele aici.

Am trecut ihnorandui doar pentru ca gura lumi no poti opri ori ceai face dar sai ignori mereu. stiu ie greu si mie mie cate o data dar nu mai pune la suflet ceia ce alti zic. trebuie sa te placi tu asa cum esti si nu alti

Stiu ca este destul de greu, insa cu timpul o sa inveti, zic eu, sa le ignori automat si astfel nu iti vor mai veni in minte, decat foarte rar. O sa dureze ceva, insa sunt sigura ca vei reusi in final. Cu multa placere!

Nu esti prea inalta la 1. 75... poate esti putin slaba, dar inaltimea ta inca nu e exagerata. Tu ai putea sa devii model. In legatura cu vestimentatia, incearca o pereche de blugi mulati, o camasa putin mulata si vezi tu de pantofi, ca nu ma pricep Nu te gandi la sinucidere, poti fi o fata foarte frumoasa, foarte agreeata... Succes, si vezi ce faci. Chiar iti simt tristetea.

Nu ai pentru ce!:* Eu doar ce am spus a fost sincer! Crede-ma ca poate multe sunt in pielea ta, nu trebuie sa te complexezi cum am mai spus fi mandra ca esti ceea ce esti. Sti bine cate vedete sunt slabe, chiar anorexice... ele ce sa mai spuna, haine sunt sigura ca se gasesc o gramadaaaa(aveam o prietena care se imbarca de la magazinul de copii mici) deci iti dai seama cate lucruri se intampla . Deci daca mai ai intrebari mi le poti adresa oricand, sper sa iti fi de ajutor! :*

Incearca sa incepi sa alergi deoarece sportul te ajuta sa iti creezi un corp frumos si prinzi incredere. Eu am 1. 68 si fac atletism din clasa a 3-a. Am fost si la dansuri sportive. Daca nu ai bani pentru un club sportiv parcul este cea mai buna solutie. Poti sa te duci si singurica sau cu niste prieteni. Daca obosesti repede, mai intai doar mergi repejor.

Draga mea, eu am 1, 73 si 45 de kilograme. Acum am 25 de ani.
Ce ai scris tu aici imi aminteste mult de mine, din perioada mea de adolescenta.
La fel ca tine am fost o adolescenta complexata. Baietii nu se uitau la mine, ba unii chiar radeau de mine.
Ma preocupa mult lectura si traiam cumva rupta de realitate. Era mai bine in lumea cartilor, evident.
Intr-o zi chiar mama mea mi-a spus "tu nu esti frumoasa, dar iesi bine in poze!". O gafa foarte mare din partea ei! Si asa aveam eu o mie de complexe!
Nici in facultate nu pot spune ca am fost prea curtata sau apreciata ca fizic insa dupa absolvire... Well!
Lucrurile s-au schimbat mult!
Eu ca fizic nu m-am schimbat, dar mi-am schimbat atitudinea. Am inceput sa am mult mai multa incredere in mine insami si sa ma aranjez.
Am avut un prieten care fusese model. Nu am stiut de la bun inceput, dar cand mi-a spus m-a pufnit rasul. Cand vreodata imi imaginasem eu ca un baiat ce aparuse prin reclame va fi interesat de mine?
Apoi ne-am despartit si am fost curtata de o gramada de baieti.
Acum planuiesc sa ma casatoresc cu baiatul visurilor mele, pe care mi l-a dat Dumnezeu!
Capul sus, draga mea! Ratustele urate se transforma mereu in lebede!

Am o fata in clasa...tot asa, 1, 75, 50 de kg. Si e preferata baietilor. Mi-as dori sa fiu inalta si slaba. Nu inteleg de ce nu te simtit bine in pielea ta. Eu am 1, 65 si 50 kg. Toata viata mi-am dorit sa fiu inalta si slaba...

Tot va plangeti in comentarii ca aveti 1, 70-1, 75 si sunteti INALTE.Eu mi-as dori inaltimea voastra, habar n-aveti cum e sa ai 1, 82 inca de la 13 ani.Dar sper sa nu mai cresc.Imi zice o data o profa:,, Ce bine de tine ca esti inalta ca poti sa devii model!" la care eu :,, Sa stiti ca m-am gandit, dar si pentru modelling sunt prea inalta ca la modele inaltimea favorabila e 1, 78!" Deci na eu ce sa mai zic.Pls daca mai e vreo fata asa inalta sa-mi raspunda sa nu ma mai simt asa ciudata.