Poate sa fie si obsesia fata de cineva iubire sau un fel de iubire?

Nu sunt sigura ce zic psihologii dar eu știu cel mai bine ce înseamnă să devina o persoana obsesia ta, important e să fie reciproc. ca altfel te da în judecata pentru hartuire, eu știu ce poți face când ești obsesiv, o cauți, ii trimiți mesaje, o urmărești. Din astea?

Si ce spui e si aia iubire intr-un fel sau altul?

Daca-i obsesie, atunci nu-i iubire.

Nu cred!

Nu de asta sunt atatea abuzuri si crime in familie? Pt ca iubirea cand se transforma in obsesie si gelozie devine periculoasa. Nu stiu daca mai e chiar iubire totusi...

Obsesia nu este o formă de iubire ci mai mult o chestie ce ține de mândrie, de ego.
Este strict dorința de " sigur o să fiu împreună cu persoana aia, deci nu accept alta varianta" și deci nu este o " iubire" pura, naturala ci una forțată, deoarece de cele mai multe ori persoana pentru care ai obsesia respectiva nu te place înapoi.

Si poate sa devina si iubire obsesia aia? Daca e o obsesie fata de cineva

Sunt foarte diferite. Si sunt simtite de oameni foarte diferiti.
In ambele situatii, te gandesti doar la persoana respectiva.
Diferenta e ce gandesti.

Iubirea e dezinteresata, iti pasa de celalalt, cum se simte, ii vrei binele, chiar daca nu sunteti impreuna. Iubesti si poti accepta ca celalalt nu te vrea sau nu te iubeste. Iubirea = empatie.

Obsesia merge mana in mana cu nevoia de control: ce face, cu cine e, cu cine vorbeste, unde se duce, ce spune etc.
Sunt ganduri negative si de obicei reflecta persoana obsesiva.
Obsesia nu are empatie.

Nu a fost niciodata iubire.

Si daca sa zicem ca ai ceva care te face sa fi incapabil de a iubi, se mai poate rezolva sau ramai asa toata viata?

Sau de fapt nu ai cum sa nu poti sa iubesti? Nu poate nimic sa te faca sa nu poti iubii? Sau se poate de fapt

Inteleg ce intrebi.
Nu exista o pastila pe care sa o ia cineva care nu poate iubi.
Asa e "Wired", asa a crescut. Este ceva ce permeaza toate aspectele vietii, nu doar relatiile de iubire.
De aceea cred ca un psiholog poate ajuta. Poate lucra cu el la identificarea fricilor si rezolvarea lor. Exista terapie comportamentala (behavioral therapy).
Si mai exista exercitiul de a se pune in pielea celuilalt. Sa se intrebe:
"Mie mi-ar place situatia asta?",
"Mie mi-ar place sa-mi spuna cineva asta?"

Pentru persoanele normale sau Neurotypical, pot interveni traume, ii pot face sa fie mai circumspecti, mai atenti, mai selectivi in alegerea partenerilor. Dar nu vor face rau altora, pentru ca poseda empatie.

Terapia aia comportamentala cum e adica? Ce se intampla mai exact?

Mergi la psiholog si intreaba