S-a implinit un an de cand cea mai draga persoana mie a murit. M-am gandit in fiecare zi si aproape permanent. Am plans in fiecare zi de atunci si simt ca dorul ma sufoca, ma face sa nu mai pot respira. Imi e atat de dor si am atata nevoie de acea persoana... Ce pot face ca sa ma calmez si sa mai "uit"? Ma gandesc obsesiv zi de zi si simt ca totul s-a schimbat de cand nu mai e... Iar pe mine ma domina tristetea si nu pot sa ma mai concentrez pe propria mea viata.

Ma gandesc obsesiv zi de zi.
Asta pentru că ai timp.
Dacă faci ceva, nu ai timp pentru asta.

Credeți în Dumnezeu? Dacă da, acest crez nu va ajuta?

Nu stiu ce sa mai cred. Am dubii.

Din contra, am atatea de facut si nu le pot face in mod eficient pentru ca stau cu gandul obsesiv acolo... Si noaptea visez momente cu acea persoana atat de draga mie...

Roagă-L pe Dumnezeu să umple acest gol...și să te mângâie cu iubirea Lui.

Atunci fă foarte multă gimnastică, plimbare.

Accepti ca persoana aceea"s-a dus" si nu se va mai intoarce niciodata si tu iti traiesti prezentul, asa cum este normal si sanatos.
Momentan refuzi sa accepti moartea acelei persoane, care este normala, fiindca toti ajungem sa murim intr-o zi, dar obsesiile astea nu duc nicaieri, ca tu nu vrei sa dai drumul trecutului.
Este vremea sa te trezesti la realitate, sa-ti traiesti prezentul, sa te bucuri de el, sa-ti faci prieteni noi, sa iesi afara sa lasi obsesia asta si sa mergi inainte.
Eu am pierdut nu 1 persoana draga, ci 3 si toate in decurs de 2 ani. M-a pus la pamant durerea imensa prin care am trecut, am facut diabet pe soc emotional si totusi m-am ridicat de la pamant si-mi duc viata mai departe.
Viata este furmoasa si merita traita!
Apuca-te de sport, fa ceva cu timpul liber, dar lasa obsesiile care nu-si ma au rost.
Un psiholog iti va spune clar ca trebuie sa le lasi in pace, sa plece, sa dispara, sa te focusezi pe lucruri reale, din prezent, nu pe ce ceva trecut si apus, fiindca oricum nu poate fii schimbat.

Moartea nu mi se pare normala atunci cand mori dintr-un accident ce putea fi evitat... si in floarea varstei, mai ales. Respectiva persoana mi-a marcat toata viata mea de pana acum. Efectiv totul s-a schimbat de cand nu mai e, iar eu nu mai pot sa continui, imi e prea dor, prea greu... Sufar enorm, nu as fi crezut ca voi ajunge asa vreodata. Si a trecut un an

Mortea nu are cum sa ti se para normala la nimeni, nu doar la cei acre mor din accident.
Cei care suntem in viata avem constiinat si creier, suferim dupa cei pe care i-am pierdut dar nu avemd e ce sa ramanem prinsi in trecut, pentru ca asta nu ajuta nici pe cel mort si nici pe noi.
Nu ai suferit tu cat am suferit eu si totusi, am gasit puterea sa ma ridic, sa accept moartea celor dragi si sa-mi continui viata, asa cum este normal.
Am fost la pamant cu nu a fost nimeni altul, ca am trecut prin multe, dar sunt bine acum, traiesc fiecare zi cat mai frumos posibil, cat mai bine, fara sa ma las coplestita de trecut, pe care oricum nu-l pot schimba.
Viata este foarte frumoasa cand lasi obsesiile si trecut in urma, cand traiesti prezentul si-ti faci planuri de viitor.
Iesi afara, fa-ti prieteni, fa-ti iubit/iubita, bucurat-va de prezent si faceti-va planuri de viitor, fiindca viata merita traita alaturi de cei vii, nu cu obsesiile mortilor.

Considerați ca exista viata după moarte?

Mi-as fi dorit sa mai cred asta ca sa am o speranta, dar din pacate nu mai pot sa cred...

Nu poți face cam nimic, îți spun sincer fiindcă și eu am trecut prin același lucru. Timpul va vindeca totul, nu ai ce sa faci decât sa aștepți și sa te lupți zilnic.

Ai putea totuși face sport, de ex sport de contact (dacă ești o persoana căreia ii place lupta), un sac de box și ar face treaba de minune. Poți sa dai în el cât vrei, îți descarci toți nervi și toata durerea în el, vei vedea ca te vei simții mai bine dupa.

Vei trece peste, doar ca mai greu puțin fiindcă ești o persoana care se atașează emoțional, e complet normal asta și te sfătuiesc sa Te obișnuiești cu ideea ca după moarte exista viata, și persoana respectiva te privește de acolo de sus, nu cred ca ar vrea sa fi trist și sa te vadă plângând. Capul sus, viața da cele mai grele lovituri tocmai pentru a ne întari și a ne sculpta. Toți vom murii la un moment dat, nu putem face ceva în privința asta decât sa ne bucuram de persoanele dragi pe care încă le mai avem.
Eu asta am început sa fac, petrec tot mai mult timp cu familia și cu persoane dragi, ca la sfârșitul vieții lor, sa nu regret ca nu aam profitat de timpul petrecut cu ei. Cea mai mare durere este regretul, crede ma.

Ai putea sa meditezi, zilnic, câte 15 minute sau chiar mai mult, depinde cât poți. Meditează la tot ce te doare, schimbați stilul de viata, mănâncă mai sănătos și fa sport cum am zis mai sus. Te va ajuta enorm, nu din prima zi, asta e sigur dar după o săptămână sau 2, vei vedea ca iti creste ambiția și stima, vei avea alt mood și vei reușii sa treci peste durere.

Nu uita, persoana respectiva te privește și te vrea fericit, asa ca nu mai plânge și tine fruntea sus, suntem făcuți ca să luptam, nu sa plângem!

Pai cam asa se intampla! cand moare cineva numai esti aceeasi persoana ca inainte!