La varsta asta esti fix la granita dintre pubertate cu toate schimbarile majore hormonale - si maturitate, care vine cu anxietate si alte greutati.
Nimeni nu ar intelege cat de deranjant poate sa-ti fie pentru ca nimeni nu este in locul tau si oricate detalii ai da aici, nu ar fi suficiente. Daca devine extrem de deranjant pentru tine, incearca sa iei legatura cu un psiholog. Deja suna cliseic, dar cam asta ar fi singura solutie. Incepe-ti viata cu dreptul: lasa la o parte efectele negative, concentreaza-te pe orice lucru iti da forta si energia necesare sa zambesti, sa te simti bine sau, daca poti, sa schimbi ceva in tine. Ia fiecare experienta in parte ca fiind piatra de temelie in ce te va forma o fiinta care va trebui sa faca fata vietii. Viata este o experienta, nimic altceva si poate ca nu ai controlul tuturor lucrurilor rele ce vin din exterior, dar ai controlul de a le percepe altfel: poate amuzante, ironice, ghinioane si norocuri, suturi in fund si reveniri in pozitia ridicata. Sport, mancare sanatoasa, prieteni apropiati, iesiri, muzica, filme, rezultate bune la scoala, citit... orice te ajuta sa ai mai multa incredere in tine. Cat despre iubiri, or sa tot vina si or sa tot plece si iar or sa vina, si tot asa.
Stiu cum e, trec si eu prin asta. E o perioada la care este firesc sa te simti asa, sa ai schimbari de dispozitie. Trece cu timpul.
elena2312131 întreabă: