SALL.As vrea sa ma ajutati cu o problema sunt gay am 16 ani si as vrea sa le spun parintilor dar ei sunt pocaiti si nu stiu ce reactie o sa iava atunci cand le voi spune. Ce as putea face spuneti-mi ca eu nu vreau sa fiu asa? Cateodata imi vine sa imi pun cap la viata si sa termin cu totul! FUND!

Esti sigur ca esti gay?

Da sunt sigur nu am ce face (

Merci :*

Cu placere!

Eu personal nu ti-as recomanda sa le spui nici astazi, nici maine, nici pe patul de moarte. De ce? Pentru ca, dupa parerea mea, sunt posibile 3 variante:
1. Amandoi accepta asta si se impaca cu situatia. Varianta asta este aproape imposibila, data fiind si mentalitatea de la noi din tara, dar mai ales religia lor. Chiar daca te-ar accepta, relatiile dintre voi nu vor mai fi la fel niciodata. Imagineaza-ti numai cum, de fiecare data cand te va privi, tatal tau se va gandi la cum iti satisfaci tu nevoile sexuale.Este ceva ce nu poti opri, sunt imagini care iti apar in minte istantaneu.
2. Numai unul din ei accepta, incep sa se certe, apar discutii de genul: este vina ta, pentru ca tu l-ai crescut asa, cand eu voiam sa-l cert, tu-i luai apararea, etc. Se va instala in familie o raceala totala, care va duce, daca nu la un divort legal, cu siguranta la o separare in "tot si toate"
3. Nu accepta nici unul dintre ei, incearca sa faca tot ce le trece prin minte ca sa-ti scoata din cap ideile astea,(de rusine, nu vor spune prietenilor, dar vor plati bani grei unui psiholog care sa te "trateze"). Vazand ca nu au ce-ti face, in final, se vor indeparta de tine, ramanand insa mereu cu speranta in suflet ca vei reveni la "calea cea dreapta".
Concluzia?
Protejeaza-i pe cei la care tii, ascunzandu-le in permanenta adevarata ta natura. O sa vezi ca, odata cu trecerea timpului, iti va fi mai usor, pentru ca iti vei intra mai bine in rol.
Sinuciderea nici nu ar trebui sa intre in discutia asta, pentru ca, desi tu o vezi uneori ca o solutie salvatoare, ceea ce vezi tu este de fapt numai varful icebergului. Fata de cei dragi ESTI DATOR sa le fii aproape intotdeauna, nu sa alegi solutia lasitatii si a fugii din aceasta lume. Ca sa nu mai vorbesc de aspectele morale ale acestui fapt. Ca sa ma fac inteles, mai bine mergi si faci sex cu un baiat in fata lor, decat sa te sinucizi.
Solutii?
Trebuie sa-ti porti "patima" numai in mintea ta, eventual gaseste-ti o persoana careia sa-i poti spune orice, oricand, dar nu cineva dintre cunoscuti, pentru ca exista riscul sa fii tradat.
"Boala"de care suferi, pentru ca, pana la urma asta este o boala, o am si eu. Nu am ales sa fiu asa, nu mi-am dorit-o, ci pur si simplu, simt atractie fata de baieti de cand ma stiu. Eu am insa norocul ca imi plac si fetele in aceeasi masura, asa ca nu imi este foarte greu sa ma ascund. Pana acum am reusit sa evit orice contact fizic, desi am avut si ocazia si dorinta de a o face, de nenumarate ori. Nici nu concep ca ai mei sau macar vreun prieten sa afle, deoarece asta le-ar aduce fie numai suferinta, fie o stare de dispret (afisat sau nu) fata de mine. Consider prostii cliseele de genul "trebuie sa ma accepte asa cum sunt" sau "sa luptam pentru o lume fara prejudecati sexuale", etc, create special pentru a dezbina.
P.S. Am scris atat de mult, ca sa te fac sa-mi intelegi cat mai bine sfatul si astfel sa te ajut, nu pentru funda sau mai stiu eu ce. Am vazut ca ai apreciat sfaturi de genul ca "trebuie sa-i pregatesti", sa-i iei cu zahareleul, etc., dar gandeste-te de 100 de ori inainte de a face un astfel de pas.
Mult noroc iti doresc!

Mersi pentru sfaturisi iti promit ca voi face cum ai spus tu :* :*

Cu placere, ne mai auzim