Am sa scriu multe randuri, insa va rog sa le cititi si sa incercati sa ma intelegeti, si totodata sa ma ajutati. De cand eram mica ma "indragosteam" de baieti mult mai mari ca mine sau nu chiar. Acum 2 ani - 14 ani, vara, am avut un prieten de care eram indragostita de vreo 5 cu care de fapt nici macar nu m-am sarutat asta pentru ca el e un copil cu probleme (nu am stiut asta inainte), m-am despartit de el pentru ca mi-am dat seama ca nu e ceea ce vreau eu. Am fost a 9-a si am cunoscut multa lume noua, baieti care ma invitau undeva si eram fericita, dar cand venea voorba sa plec in realitate le intalnire ceva ma speria si nu mergeam. M-am indragostit de copii din clasele 11-12, si m-am intalnit cu "fostele iubiri". Vara asta am intrat intr-o noua comunitate si am cunoscut din nou baietii insa de data asta nu mi-am fixat atentia, neinteresandu-ma.Insa nu stiu cum in mijlocul verii ma trezesc cu un baiat din acest anturaj sarutandu-ma intr-o seara dupa ce m-a condus acasa dupa terminarea activitatilor, si care zilele urmatore trebuia sa plece in ceva expeditie si chiar si dupa 13 zile dupa ce s-a intors nu a mai vb cu mine despre ceea ce s-a intamplat si m-a ranit foarte mult mai ales ca acum are o prietena -nedumerirea mea ramane de ce nu a mai vorbit cu mine -. Tot vara asta am avut un prieten pe care il cunosteam de 6-7 ani, cu aprox. 1 an mai mic ca mine, si cu care flirtam mereu, dar acesta m-a dezamagit vrand mult mai mult decat imbratisari si saruturi, asa ca l-am parasit. Acum exista un baiat care chiar ma place, stiu asta din surse sigure si e mai mult ca evident, insa parca mi-e teama sa iubesc.Tin sa va spun ca de atunci cand am avut 14 ani si acea "relatie" cu copilul ala cu probleme am mai iubit doar pe cel care acum se preface ca nu s-a intamplat nimic ( care a plecat in expeditie). Nu stiu ce sa fac, sincer, chiar ma deruteaza toata dragostea asta. Incep s acred ca e mai bine sa fiu singura, dar ideea e ca as vrea sa ma "izolez" cumva de tot ce e in jurul meu si sa devin o fiinta misterioasa si cu timpul chiar sa nu-mi pese ceea ce fac si spun oamenii din jur - sa vad o singura directie, a mea-. E gresit ceea ce vreau sa fac? Nu stiu cum sa iubesc! Planul meu cu "izolarea" mi-ar face mai mult timp pentru a-mi folosi talentul la scris... insa candva tot mi se va face dor sa rad cu amicii de la baschet, sau sa vorbesc cu colegii, sau sa merg pe strada si in cluburi prietenii, sau pur si simplu sa ma stranga cineva in brate si sa ma pupe pe frunte. As putea sa-mi traiesc iubirea ca o fantezie a nararii mele?

Mai interesant ce zici aici. Vrei anumite lucruri, dar in acelasi timp doresti si altceva. Vrei o mica schimbare, ( din cate am inteles ). Un sfat de la mine ar fi ca, inlegatura cu iubirea, aceasta vine de la sine odata si odata. Fiecare pe acest pamant are perechea lui, care vine odata cu iubirea cea adevarata. Ca ai avut ghinionul acesta sa te indragostesti de persoane gresite, n-ai ce face. Intr-un fel, daca ai intreba pe cei de pe TPU, ti-ar raspunde la fel. Majoritatea trecem pan asa ceva. Revenind la ideea de iubire, incearca sa nu te mai lasi asa dusa de orice baiat care iti iese in cale ca sa nu mai patesti asa ceva. Poti ramane cu prieteni, sa iesi in oras, sa ai activitati fel si fel de cu ei, sa te simti bine incontinuare cu ei, dar in acelasi timp poti alege si un drum in viata, un ideal. Ca de exemplu exista ideea aceea ca, munca este munca, iar distractia e distractie. Daca tii la aceasta vorba cu seriozitate vei observa ca vei reusi. ( Asta am spus fiindca ai talent la scris asa cum ai zis, si de ce nu sa iti dezvolti acesta talent ).

Hai sa ne intoarcem la ideea de a iubi. Crede-ma, sa iubesti, nu se invata asa ca pe o lectie de scoala. Ci ea mai degraba se simte, se traiesti, si totul vine de la sine. Sentimentul pur de iubire el te indruma cum sa iubesti. Si acest sentiment il vei simti atunci cand vei intalni persoana ideala. Nu stiu daca ma intelegi, dar incerc sa explic dupa cum pot. Deci nu se invata, iubirea izvoraste la un moment dat si apoi ea se traieste. Restul vine de la sine!

Sper sa te fi ajutat cu ceva. Tine minte, iubirea nu se invata, ea se traieste. Incearca sa nu te mai lasi dusa de fel si fel de baieti. Cel care crezi ca este la locul lui, acela este bun. Tineti prieteni aproape, simte-te bine cu ei, caci timpul e scurt si zboara repede.

Este varsta la care fiecare simte chemarea iubirii, si fiintele slage isi fac din aceasta chemare o preocupare principala!
Fiintele puternice si foarte inteligenta infrang aceasta chemare naturala alegand sa se dedice propriului viitor!
Tu ce esti?
O cutie de conserva aruncata pe o apa care curge, sau esti un crucisator care se impune?

Da e gresit, nu e bine sa te izolezi, de ce sa faci asta? parerea mea este ca nu ai gasit inca persoana potrivita care sa merite sa te iubeasca, imi dau seama din ce ai scris ca esti o fata sensibila si mai speciala, si nu poti sa fi multumita cu iubirea ce ti sa oferit pana acum. Iti doresti sa fi sarutata si stransa in brate, stiu cum e, eu sunt baiat si imi doresc si eu aceas lucru, dar pana acum nu mi s-a implinit aceasta dorinta, iar singurul lucru pe care il pot face este sa astept deoarece si eu am avut parte de dezamagiri ca si tine si oarecum ma regasesc si eu in ce ai scris aici, izolarea nu este o optiune buna deoarece astfel nu vei gasi ceea ce iti doresti adica sa fi stransa in brate si pupata pe frunte iar izolata nu vei face decat sa traiesti cu aceste dorinte care se vor marii pe zi ce trece, traieste doar normal si ai rabdare sa iti iasa in cale iubirea adevarata care sa te merite, eu am rabdare, nu stiu cand va aparea, dar sunt sigur ca va aparea. Eu iti spun ca si cand mi-as spune mie sperand astfel sa te ajut cum pot eu mai bine numai bine iti doresc si fi fericita, traieste frumos si asteapta sa vina de la sine dragostea adevarata.
La multi ani si un 2013 fericit, te-am pupat bye bye

Ma dor ochi de la citit.

Merci. Ma simt bine sa stiu ca si un baiat poate simtii la fel