Deci asa gandesc si eu de ceva timp. e nasol rau. Eu am decis sa merg la un psiholog dar de obicei incerc sa fac lucruri ca sa ma simt mai bine, care imi golesc creierul de gandurile astea. gen ma duc cu bicicleta and stuff. Tind sa cred ca e doar o perioada prin care trecem fiind adolescenti si o sa fie bine. Mult noroc bro
Mai bine mergi la un psiholog. Încearcă să nu te mai gândești la viitor, axează-te doar pe prezent și da încearcă lucruri noi, chiar dacă o să îmbătrânim o să îți aduci aminte de lucrurile pe care le-ai făcut în tinerețe.
Cam așa gândesc sincer să fiu și eu, nu te mint! Eu nu prea mă mai gândesc la asta așa tot timpul, dar și când o fac... boom! Ca să trec peste asta încerc să mă bucur de micile bucurii ale vieții și să mă gândesc că totuși sunt norocos, că nu sufăr momentan de nicio boală (și nici nu îmi doresc), că alții săracii, sunt surzi, muți, paralizați sau orbi. Gândește-te măcar, cât de dureros este să fii orb, să trăiești cu asta cu 60 de ani aprox., să nu te poți căsători sau să îți vezi familia și pe cei dragi. Mă mai înveselesc prin gaming, adică mă joc pe PC, mă mai uit la filme, mai conversez cu cineva... mă mai uit la meme-uri pe YT (la cele din străinătate) etc. Asta fac ca să mă mai înveselesc și să nu mai fiu așa de deprimat în timpul zilei (nu prea mai sunt așa). Gândește-te că alții sunt mai rău că tine și macar bucură-te de sănătate, dacă de altceva nu. Și cu sala, arde mai puține calorii decât consumi, așa capeți mușchi, dar acum depinde și ce fel de corp ai : ecto, meso sau endo . Baftă!
Sa-ti impui sa iesi din starea de prosteala si lene in care te scufunzi, ca sa te poti bucura de viata si sa fii fericit.
Mergi la un psiholog, daca nu reusesti sa te aduni si sa intelegi ce-ti spunem, ca ai avea mare nevoie de unul.
În fiecare zi ești mai bătrân că ieri, dar dacă vezi viața doar în perspectiva ta, până o să ajungi la sfârșitul vieții timpul va trece foarte greu și probabil vei fi un ratat cu o viață mizerabilă și alta nouă nu mai primești. Așa că încearcă să faci ce te pasionează, dacă nu găsești nimic să te bucure și ai căutat, du-te la psiholog.
Cunoașterea de Dumnezeu este tot ce ai nevoie.
Citește Biblia, chiar dacă unele lucruri le vei înțelege atunci când o vei citi a doua oară și chiar a treia sau a patra oară.
Este nevoia dar și datoria să căutăm să cunoaștem pe Dumnezeu. Nevoia noastră și dorința Lui este să ne bucurăm de o viață cât viața Lui: adică veșnic.
Trăirea ta este cât se poate de normală, pentru că am fost creați să trăim veșnic, și nu trebuie să ne mulțumim cu mai puțin.
La 14 ani am căutat această viață mai bună, chiar dacă nu știam unde să caut și habar nu aveam de existenta lui Dumnezeu. Dar credeam că trebuie să existe o astfel de viață. Căutările mele au fost răsplătite pe deplin. Pentru că atunci când am descoperit (de fapt când mi s-a descoperit) ceea ce căutam, bucuria mea a fost fără margini, pentru că a întrecut imaginația mea.
În clipele acelea m-am pus pe genunchi și am rugat pe Dumnezeu să mă ducă în biserica Lui -pentru că doream să mă bucur de părtășia acelora care au cunoscut pe Dumnezeu cu adevărat. Și după 3 luni de la eliberare (căci eram in armata), providența divină m-a condus în biserica adventistă de ziua a șaptea.
Dacă vrei pace, bucurie, speranță și nădejde, vei găsi toate acestea în poporul lui Dumnezeu, acolo unde El este prezent prin Duhul Său cel Sfânt.
Împăratul David găsea plăcere să stea mai mult în templul din Ierusalim acolo unde Dumnezeu era prezent, decât să-și petreacă timpul în altă parte.
"Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!" (Psalm 84:10)
Astăzi este sâmbătă; și chiar astăzi la orele 9:00 vor fi deschise toate bisericile adventiste din țară. Caut-o pe aceea din localitatea ta. Adresa o vei găsi pe internet.
Și aceasta invitație este pentru toți cei ce vor citi aceste rânduri. Dacă cineva se va simți îndemnat să meargă, atunci acesta este îndemnul lui Dumnezeu; să răspundem acestui îndemn, și să nu fie înăbușit.
Trebuie să-ți prețuiești propria viață, cu bune și rele.
Sa întelegi ce fel de om ești, ce fel de om vrei sa fi. Restul depinde doar de tine.
Spui că te-ai ambiționat sa tragi de două ori mai mult la sala. Nu ai făcut-o și oricum o făceai din motivele greșite. Nu pentru fosta ta prietena ta ci pentru tine ar fi trebuie sa o faci.
Dacă nimic nu are sens pentru tine este doar pentru că tu chiar nu vrei sa îl vezi.
Înainte sa îți modelezi corpul, ocupă-te de minte. Dacă persistă, un psiholog te poate ajuta. Este firesc sa ne rătăcim uneori în viața iar asta înseamnă și sa căutăm drumul înapoi.
Ceea ce gândești devine faptă, ceea ce faci devine viața ta.
Tu alegi.
Bafta.
Nu este cazul să mergi la psiholog, dacă poți rezolva singur.
Ce văd eu din ceea ce comunici aici. Este o ruminație ( rumegare mintală) legată de moarte, în final. Suntem animalele care putem raționa cel mai mult pe tema aceasta, că viața individului are un sfârșit. Raportarea la acest sfârșit o au mai adesea cei de vârstă mai înaintată. De exemplu, eu am 72 de ani și raționez așa că orizotnul meu de timp este limitat, sunt puține șanse să mai trăiesc încă pe atât. O ruminație de aceasta găsești și în cartea biblică Ecleziastul. Totul este deșertăciune, spune el, adică, ca și tine, nimic nu pare să aibă un sens. Este normal, este omenesc să ai momente când gândești sau simți astfel. Dar dacă continui cu acest raționament și îl transferi la fapte minore poți gândi așa, ce rost are să mai mănânci, că ți se va face din nou foame. Și o să vezi că viața din tine dorește să faci ceva în fiecare moment înaintea celui final. Da, finalul face parte din viață. Viața individului știe că nu este infinită, de aceea se transferă genele la urmași. De aceea a fost creat sexul.
Această obsesie a dtale se tratează cu concentrarea asupra clipei, asupra sarcinii care îți stă în față azi, aici acum.
Da o să mori, dar nu acum. Până atunci mai este, te poți bucura de viață. O bucurie, apoi vine o durere, nu ai încotro. Apoi ți-e foame. Apoi dorești o prietenă, asta este viața.
Pentru combaterea depresiei cu mijloace proprii fără psiholog, recomand cartea Robert L. Leahy, Învinge depresia, tradusă, se găsește în librării.
Multumesc frumos. V-as fi dat funda, dar am ales alt raspuns inainte sa il vad pe acesta, imi pare rau...
O sa citesc cartea, iar dvs va doresc multa sanatate si sa traiti inca atat!