Are cineva versurile la poezia "De parca te asculta Eminescu" de Vasile Romanciuc?

Merci

DE PARCĂ TE ASCULTĂ EMINESCU


Asemeni ramului ce ţine
Lumina fructului în pom,
Cuvântu-i osul sfânt pe care
Traieşte sufletul în om.

În grai istoria încape,
Ne-arată-aşa precum sîntem:
Cu tot cu duşmani, cu prieteni,
Ce ce-am avut, cu ce avem.

Câţi au trecut străini pe-aicea
În veacuri ce au asfinţit,
Ei n-au ochit numai pământuri –
Şi-n graiul nostru au ochit.

De-aceea-n veacuri zbuciumate
(Destinul nu ne-a răsfăţat)
Strămoşii, apărându-şi glia,
Şi graiul şi l-au apărat.

Au poţi să-ţi uiţi pe-o clipă graiul,
Au poţi să-l treci pe amintiri?
Fără de grai – ca fără casă:
Cum să trăieşti? Cum să respiri?

Să-ţi fie-atât de drag cuvântul,
Încât atunci când îl rosteşti,
Să crezi că insuşi Eminescu
Ascultă ce şi cum vorbeşti... (Vasile Romanciuc)

DE PARCĂ TE ASCULTĂ EMINESCU


Asemeni ramului ce ţine
Lumina fructului în pom,
Cuvântu-i osul sfânt pe care
Traieşte sufletul în om.

În grai istoria încape,
Ne-arată-aşa precum sîntem:
Cu tot cu duşmani, cu prieteni,
Ce ce-am avut, cu ce avem.

Câţi au trecut străini pe-aicea
În veacuri ce au asfinţit,
Ei n-au ochit numai pământuri –
Şi-n graiul nostru au ochit.

De-aceea-n veacuri zbuciumate
(Destinul nu ne-a răsfăţat)
Strămoşii, apărându-şi glia,
Şi graiul şi l-au apărat.

Au poţi să-ţi uiţi pe-o clipă graiul,
Au poţi să-l treci pe amintiri?
Fără de grai – ca fără casă:
Cum să trăieşti? Cum să respiri?

Să-ţi fie-atât de drag cuvântul,
Încât atunci când îl rosteşti,
Să crezi că insuşi Eminescu
Ascultă ce şi cum vorbeşti... (Vasile Romanciuc)

DE PARCĂ TE ASCULTĂ EMINESCU


Asemeni ramului ce ţine
Lumina fructului în pom,
Cuvântu-i osul sfânt pe care
Traieşte sufletul în om.

În grai istoria încape,
Ne-arată-aşa precum sîntem:
Cu tot cu duşmani, cu prieteni,
Ce ce-am avut, cu ce avem.

Câţi au trecut străini pe-aicea
În veacuri ce au asfinţit,
Ei n-au ochit numai pământuri –
Şi-n graiul nostru au ochit.

De-aceea-n veacuri zbuciumate
(Destinul nu ne-a răsfăţat)
Strămoşii, apărându-şi glia,
Şi graiul şi l-au apărat.

Au poţi să-ţi uiţi pe-o clipă graiul,
Au poţi să-l treci pe amintiri?
Fără de grai – ca fără casă:
Cum să trăieşti? Cum să respiri?

Să-ţi fie-atât de drag cuvântul,
Încât atunci când îl rosteşti,
Să crezi că insuşi Eminescu
Ascultă ce şi cum vorbeşti... (Vasile Romanciuc)

Superr....si mie-mi trebuea multunesk