Salut,azi am avut altă ceartă cu părinți mei în legătură că eu find sora mai mare trebuie sa stau cu frații mei mai mici deci cam de la început mama când sa recăsătorit cu acest bărbat mă avea pe mine și sora mea având doar 2 ani diferență între noi anul care a urmat a fost născut fratele meu vitreg eu având doar 9 ani mi-a fost pus copilul în brațe și ei plecau la munca stăteam cu zilele cu el crescandul și neavând timp să mă duc la joaca sau sa fac ceva acum când am 13 ani nici bine că n-am scăpat sa am grija de fratele meu el crescând au nascuto pe sora mea care iar mi-au pusă în brațe și ei ducanduse la munca cu treburi etc mi-au pus-o chiar de când a fost adusă acasă multi le-au spus la ai mei că nu e bine ce fac și că eu trebuie sa mai am timp pentru mine să mă joc să mă plimb dar nu au înțeles în seara asta a fost un scandal monstru în casa fin dat că am stat cu sora mea 2 zile non stop ea având și colici are 3 săptămâni plângând și neavând timp pentru mine deloc tatăl meu vitreg mi-a zis că e de datoria mea să stau cu frații mei și că mă cresc că s-o ajut pe mama, mama și tata mereu manipuladuma a find eu cea de vina i-am zis că de ce fac copii că sa mă chinuie pe mine și pe ei și răspunsul lor a fost că fac câți copii vreau ei.Mam saturat sa fiu eu cea care suferă că ei au o inconștiență foarte mare ei nici nu mă înțeleg nu știu că am vrut să-mi tai venele zilele astea și chiar era sa mor nu știu ce probleme am la școală nu știu că eu sunt pe cale de corigenta la vreo 3 materi nu știu de ce batjocora primesc la școală nu știu absolut nimic de mine și se așteaptă să fiu copilul perfect.Am încercat să vorbesc cu mama dar nu mă înțelege pur și simplu am ajuns sa cred că moartea e o soluție doar eu sunt chinuita de tot frații mei sunt mereu apreciați că sunt mai activi de cat mine și mereu mă compara cu alți.Am nevoie de un sfat urgent și va mulțumesc dacă ați citit până aici
Buna.Cu parere de rau, parintii tai sunt iresponsabili pana la cer si inapoi la faza respectiva.Un copil niciodata nu trebuie sa creasca alti copii.Ai tai tocmai au pus bazele unei relatii instabile, nu prea fericite intre tine si sora mai mica, nu mai zic de fratele mai mic. Sper sa le vina mintea la cap curand, sa isi dea semana ca privandu-te de viata ta si obligandu-te sa fii bona, nu duce la nimic bun.De unde stiu asta cu atata siguranta? Pentru ca mama mea de asemenea s-a trezit fix in aceeasi ipostaza trista, sigura diferenta fiindca ca ea a avut doi fratiori mai mici.Mai si manca bataie pe paine pentru orice tampenie faceau cei doi, ea neputand sa fie cu ochii pe ei mereu.Si tot asa, avea doar 10 ani de cand a inceput jobul full time de bona, parintii fiind la lucru.Situatia in prezent? Nu tine deloc legatura cu fratii ei si bunicii mereu comenteaza ca e o nasoala, ca nu doreste sa vina la intalnirile cu familia, ca nu intelege importanta unitatii in familie. Sper totusi sa nu fie aceasta finalitatea si in familia voastra.
Nici astia mici nu au nicio vina, ca nu ei au cerut sa se nasca dupa ce parintii tai s-au distrat, dar nici tu nu ai, nu esti responsabila pentru alegerile lor.Ai nevoie de somn pentru a functiona cum trebuie, nu sa schimbi scutece si sa auzi plansete exact ca o mama care abia a nascut.Una e sa stai cu ei de 2-3 ori pe saptamana cateva ore, alta e sa fii in rolul de parinte jumate de zi dupa ce iesi de la scoala.Surprinzator cum mama ta nu realizeaza asta.Ei doi au mai avut frati sau surori? Daca au fost impinsi in acelasi rol e de inteles, din pacate, de ce la randul lor paseaza tarditia mai departe.
Te sfatuiesc sa mergi urgent la psihologul scolii, pana nu este prea tarziu! Acum ce sa iti spun, evident ca repet ceea ce si tu stii, ca nu suicidul este solutia, insa te cred 100% ca te doare si nu mai vrei sa traiesti asa. Daca esti hartuita la scoala de asemenea trebuie sa ceri ajutor celor in cauza, adica adultilor. Vorbeste neaparat cu diriginta/dirigintele, explica-le situatia, e de datoria lor sa se ocupe macar de fenomenul infect de bullying, care din pacate tot ia amploare. Sper sa ai taria sa mai rezisti pana cand lucrurile se schimba.Incearca totusi sa mai vorbesti cu mama ta, adu-i la cunostinta ca inclusiv situatia ta scolara a avut de suferit in ultimul timp.Pare o idee proasta insa e mai bine sa afle din gura ta decat de la sedinta cu parintii.Crede-ma! Mama ta citeste de obicei articole online? As putea sa iti las niste linkuri care subliniaza importanta timpului cu sine la adolescenti, pentru o buna dezvoltare, indeosebi a balantei care obligatoriu trebuie sa existe intre scoala, temele si sarcinile de acasa si timpul liber pentru socializare cu ceilalti etc.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
În marea schemă a lucrurilor chiar nu contează, te-ai gândit la această perspectivă? Că te sinucizi ce crezi că rezolvi, poate vei face niște indivizi să plângă sau nu, să le pară rău sau nu, dar crezi că-i va păsa cuiva? Tu vei înceta să exiști și cam aia ar fi. Și părinții tăi atât îi duce capul ce să le faci. Suferința chiar nu contează și cum să zic opțională, bucură te de absurditatea acestei experiențe efemere.
Răspunde
Mama a avut acasă o educație precară lăsată în cămin după luată de bunici acasă la ei și la 8 ani luată înapoi de părinți ei ne ducando la școală și luată la munca fortat la vaci și la îngrijit de cele două surori mai mici și tatăl meu vitreg crescând fara mama și tata alcolic crescând doar cu bunica lor și cu cei 5 frați ai lui ambii.Mama nu știe să citească fac parte dintr-o familie dezbinată total care părinți n-au educația necesară și că eu incerc sa nu fac același greșeli care le-au făcut ei pic prost
La Politie ca asta este deja ABUZ! DACA nu se potolesc cu atitudinea asta riscă sa fie decăzuți din drepturile părintești! Esti nu copil NU te poti gândi la sinucidere pentru ca 2 idioți numiți mama si " tata vitreg " NU sunt capabili sa aiba grija EI DE Copii lor!
Am citit comentariile de aici. E deja abuz, tu nu ar trebui să fii obligată să stai cu copiii lor. Ei îi fac, ei sunt obligați să ii crească. Tu ești doar un copil. Cere ajutorul celor din familia ta, dacă ai pe cineva cu care te înțelegi(mătușă, unchi) cineva apropiat ție.
Am inteles...Ma bucur ca tu incerci sa tintesti mai sus in viata, sa te desprinzi de mediul acesta familial care nu prea este de dorit.Nu vreau sa imi inchipui mama ta prin cate traume a trecut.Probabil de aceea nici nu refuza dorinta de a face copii, nu este in postura in care sa aiba acest lux, ea cunoscand predominant abandonul in copilarie.In fine, situatia e clara, nu mai poti sa ii schimbi pe parinti dar te poti schimba pe tine.Inca exista o traditie destul de trista pentru cei din mediul rural sa existe mai multi copii, mai ales cand nu se pot descurca sa ii creasca pe toti si responsabilitatile revin celor mai mari.Pe atunci era de la sine inteles ca asa se face, nici nu existau metode contraceptive, insa se dovedea un ajutor pentru munca la curte, pe camp etc. si pentru a se asigura ca macar cineva va ingriji parintii batrani, la batranete.Sigur ar sari unii sa zica vai ce frumos era pe atunci, insa analizand putin, generatiile acelea au si ele traumele lor, frustrarile lor, niciodata rezolvate.Nu cred sa stiu pe cineva cu un singur copil, de la tara, insa am tot auzit si cunosc familii cu minim 3.Va fi o lupta tare grea, pana cand te maturizezi si ajungi la varsta necesara sa-ti iei zborul de acasa. Sper totusi mama ta sa te sustina in alegerile de viitor, sa isi dea seama ca esti primul ei copil si macar acest drept il ai, macar atat iti datoreaza.
Ah si multumesc pentru funda!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
