De ce nu ar fi normal? Lumea se ferește îngrozitor de orice metodă de abordare care nu este considerată, nu știu, tradițională, sau acceptată dpdv social. Dar dacă efectiv nu ai șansa să te întâlnești cu persoana aia de care îți place decât pe stradă? Asta înseamnă că practic nu ai nicio șansă cu persoana respectivă?
Înseamnă că vă este interzis să vă cunoașteți?
Normal că nu, e stupid, n-are nicio noimă.
Și mai stupid decât atât, cea mai stupidă gândire când vorbim despre subiectul asta, este că ești "disperat/disperată" dacă abordezi.
Dar de ce? E oare, să vrei o relație cu cineva ceva de care să-ți fie rușine? E ceva neobișnuit? Nu asta vrem toți? E greșit sau neobișnuit să bei apa când ți-e sete? E greșit să cauți compania altora când ești singur? De ce ni se pune pe ochi ideea asta penibilă conform căreia este greșit să acționezi când vrei ceva. Ceva ce toată lumea vrea de fapt. Ne punem singuri bețe în roate. Și chestia asta e valabilă mai ales pentru fete, din simplul motiv că "așa stă treaba". Genul ăla de idee circulară care vine fără vreo deducție logică din motive neclare.
"De ce e așa?
Că așa e, așa zice lumea.
De ce zice așa?
Că așa zice"
¯\_(ツ)_/¯
Stupid.
Fă ce simți. Trebuie doar să fii respectuos și să accepți un refuz dacă e cazul.
Nici.
De ce as da informațiile mele private și personale cuiva străin de pe casa