Salut, de ani buni nu pot să mă mai ataşez de nimeni. Nu pot să-mi mai fac o relaţie sau să-mi formez o prietenie. De fiecare dată când primesc un mesaj de la o persoană, fie ea cunoscută sau nu, mă enervez, fără motiv. Înainte vorbeam cu multe persoane, fără probleme, acum nu ştiu ce se întâmplă. Nici cu familia mea nu mă mai înţeleg bine şi nici nu-mi mai pasă de ea (sună greşit, ştiu asta). Cu o singură persoană mai vorbesc, de ea am rămas încă ataşată dar mă simt ca şi cum nu i-ar păsa deloc de mine deşi eu aş face orice (şi nu exagerez deloc când spun că aş face orice) să rămână totul bine între noi. Mă simt singură şi nu ştiu ce să fac. Ştiu că e vina mea că nu accept ca în viaţa mea să mai intre alte persoane dar am tot încercat să comunic şi cu alţii însă nu mi-a ieşit. Mi-a trecut prin minte şi gândul de a-mi lua viaţa. Am şi încercat însă am eşuat. Se pare că nimic nu-mi merge bine. Poate au mai trecut şi alţii prin chestia asta şi mă gândesc că aflu ce e cu mine sau cum să îmbunătăţesc anumite lucruri.

Du-te la psihiatru

Asa se intampla in adolescenta uneori, dar ar fi bine sa te duci la un psiholog mai întâi, nu cred ca ai nevoie chiar de un psihiatru, probabil ai ceva tulburări de personalitate si probabil sunt cauzate de ceva evenimente din trecut

Se numeste depresie iar lipsa placerii de trai e semn clar de boala psihică. Consulta un psihiatru! Medicamentele sunt antisuicid.

Mi-a trecut prin minte şi gândul de a-mi lua viaţa. Am şi încercat însă am eşuat.
=====
Am tradus din română în engleză două cărți de specialitate despre sinucidere. Am cunoscut pepviu persoane care seamănă cu dta.
Una din problemele mari este singurătatea, așa cum ai descris-o dta mai sus.
A doua este a lumii dtale personale interioare care nu seamănă cu a celorlalți.
Ca să poți comunica cu un om, trebuie să îl înțelegi.
Înțelegerea este la nivel logic, rațional, al ideilor transmise prin cuvinte, și apoi la nivelul mai profund al emoțiilor.
Iar la nivelul emoțiilor este mai greu de comunicat.
Fiecare simte lumea diferit.
Astfel, poți să înțelegi numai prin acea calitate numită empatie, em-patein, să suferi împreună cu celălalt durerea lui interioară, care îl face să plângă.
Eu așa zic, că dacă ai trecut printr-un act suicidar ratat, ai aflat mai multe despre viață, ca și noi restul muritorilor.
Pentru noi, ca simpli muritori,
Viața-i lucrul cel mai important. (Adrian Păunescu).
Este o șansă să te salvezi.
Să te ocupi să îi salvezi pe alții.
De ce? Că dta știi, că dta ai fost acolo, unde disperarea este maximă.
Ai depășit acea fază, ești pe drumul cel bun, te-ai întors la viață.
Ce a fost a trecut, să te concentrezi asupra viitorului, în etape simple, începând cu ziua de azi.
Ziua de azi cuprinde în ea tot viitorul, ziua de azi este ultima cărămidă pe care se clădește viitorul, care este ziua de mâine.
Da, ai fost sinucigașa ratată din trecutul tău.
Are asta valoare pentru ce faci azi? Nu!
Concentrează-te pe ce are valoare azi.
Vei reuși!

Un psihiatru nu rezolvă totdeauna o asemenea problemă, care este de comportament iar nu de boală psihică.