De ce vrem ceva ft mult si atunci cand l-am obtinut nu ne mai pasa?
Ii ca si cum as fi vrut sa am o jucărie, lupt pentru ea ca o nebuna si cand o am,, sclipirea s-a dus".
Asa mi s-a intamplat, dar mult mai rau. Mi-a plăcut de cineva un an întreg si la acel moment el nu m-a plăcut. Dupa rolurile s-au inversat si acum el ma place, dar nu reacționez la fel ca inainte.
Gen cand vad cupluri inca ma gândesc la el si el cand se uita la mine si vad ca ma place, dau cu piciorul in tot. De ce sunt atât de proasta?
Sunt egoista sau am o fobie de ceva?
Tot eu il vreau si el cand ma vrea, nu il vreau, dar când el lipsește il vreau înapoi.
Oare am fost atrasa doar de faptul de a-l atrage si m-am folosit intr-un fel sau altul de el sau ce e IN NEREGULA cu mine!?
Ma simt ca o prădătoare care nici nu isi lasa victima sa moara, dar nici sa trăiască.
Daca mai simt acel ceva pentru el, dar intr-o măsură mai mica decât la început, mai are vreun rost sa ma bag cu el in relatie?
Help... Am cautat pe internet si zice ca afectează 90% femeile si ca e din cauza egoului sau ca nu ma iubesc destul.
Ce ati face in situația mea? Nu pot controla chestiile astea care imi vin, eu nu m-am gândit veci ca o sa pățesc asa ceva...
Chiar mi-l doresc, dar idk.

Simplu,cand vrem ceva anume se elibereaza dopamina in creier,gen eu acum ma gandesc la o prajitura,creierul imi da cate un pic de dopamina apoi cand o consum imi da o doza mare apoi de fiecare data cand o consum imi tot da,dar are o limita,se plictiseste si el asa ca vrea altceva,practic intri intr-un ciclu al hedoismului =cauti placere non stop,creieriasul nostru asa e programat genetic,non stop sa tot caute placeri, nu pretuim ceea ce avem si vrem ceea ce nu avem, nu pretuim mancarea de ieri si de azi =are logica in evolutie, asa e si cu iubitul, tine vreo 2, 3 ani apoi dopamina scade, daca nu ar scadea nu ar fi existat diversitate =baza evolutiei, asa ca iubim 2 ani apoi iubim pe altcineva inca doi ani si tot asa

Dar urăsc chestia asta. Nu pot sa ma gândesc ca l am urmărit UN AN INTREG si acum asa brusc când il am gata, dau cu bocancii in el.
Nu pot sa trec de faza asta. Il vreau inapoi când imi lipsește (de exemplu azi) si cand il vad dupa, pur si simplu nici nu știu ce sa fac.a deranjează faptul ca nu il mai simt ca inainte, desi inca il găsesc atractiv.
ceea ce ma enervează si mai mult, este ca nu imi place de nimeni altul ca sa zici ca gata '' de aia l-am lăsat ''.
Is confuza de mor.
Asta e ca o problema mintala de care eu is sigura ca o am, dar nu fac nimic sa. o remediez, desi exista posibilitatea.
Acuma ca te întreb :
Chiar daca nu mai simt acei fluturi, nu mai am obrajii rosii si nu imi mai bate inims dupa el ca inainte, mai are rost sa ma bag cu el intr-o relație? Merita sa vad cum e?
mi foarte frica ca atunci cand il cand o sa ma îmbrățișeze o sa fug...
de ce is asa de lasa?
si dupa tot eu cand o sa il vad cu alta, o sa plang ca o proasta.
de ce suntem niste fiinte asa de ciudate? cel putin eu...
Deci merita sa ii dau o șansă?
toată vina e a mea, nu a lui...

Uni din noi suntem mai sensibili la dopamina =practic avem nevoie de mai multe placeri pentru a avea acel nivel ca a unei pers normale, poate ai si tu chestia asta

Poate esti doar imatura emotional, faza e ca iti bati joc de el

Te rog ajuta ma Ray.
Eu realizez ca imi bat joc atât de mine, atât de el si tot nu fac nimic.
Nici nu imi trecea prin minte, faptul ca eu o sa trec prin asta. Eu credeam ca momentele alea nu o sa se oprească niciodată.
Deci noi 2 efectiv flirtam vreo 3 săptămâni unul cu altul, si niciunul nu am putut face pasul. Aia a fost si una dintre probleme.
Deci eu cand is singura tot ma gândesc la el sau cand il vad cu alte fete inca mi ciuda, dar cand el se apropie de mine, in capul meu e ceva de genul '' zi ceva'' sau imi vine o stare de montonie din aia nasoala si nici nu imi pasa si alta chestie e ca tot nu pot sa uit momentele alea.
Deci... is nebuna si gata.
Chiar aveam nevoie sa vb cu cv despre asta. Trebuie sa imi scot cumva sentimentele astea nocive afara.
Deci merita sa incerc o relație cu el chiar daca poate nu o sa fie un ft serioasa sau sa il las si dupa tot eu sa fiu aia care regreta? ajuta ma. Ca tu esti băiat si voi sunteți altfel.
Chiar mi dor de el, dar mie imi plăcea cred ca mai mult felul de a-l atrage si acele momente.
Chiar ma simt ca o ultima idioata, crede ma.

Ti as fi scris in privat, dar nu pot ca nu apare butonul ala care il au alti useri.

Imd poti

Sa stii ca e un fenomen destul de obisnuit, nu patesti doar tu, de multe ori ne atrag lucrurile care sunt greu de obtinut iar dupa obtinerea acelui lucru para si valoarea lui scade. La fel si cu pierderea, gandeste-te la copilarie cand aveai o jucarie veche pe care nu o mai foloseai, nu-ti mai pasa de ea dar cand parintii iti propuneau sa o dai unui alt copil parca nu putea renunta la ea

Scrie aici.