De vreo 2 luni am inceput sa citesc diferite articole care mi s-au parut interesante. La inceput, cand am auzit despre ateism am zis ca e o prostie, ca acei oameni sunt prosti etc... dupa ce un prieten bun mi-a expus niste lucruri, am inceput sa ma gandesc mai bine, sa analizez si sa ma documentez, intr-un final reusind sa imi dau seama ca ceea ce predica religia este departe de adevar.Acum vine si problema...cum sa le spun apropiatilor(care toti inca, cred in dumnezeu), ca eu am devenit ateu?

Buna!
Nu vreau sa crezi ca sunt o crestina infocata,adica una care se duce la biserica zilnic sau care citeste mereu Biblia.
Dar intrebarea mea pentru tine este: Daca ai crezut pana acum in Dumnezeu, acum de ce nu mai crezi? Nu trebuie sa te lasi doborat de anturaj,adica daca acel prieten de-al tau este cu adevarat ateu,este problema lui, nu ai de ce sa fii ca el.
Este adevarat ca tot mai multi oameni au incetat sa creada in Dumnezeu deoarece nu exista dovezi solide.
Dar intreb,daca noi oamenii suntem atat de evoluati,de ce inca majoritarea credem in Dumnezeu, de ce avem o senzatie urata cand vorbim urat despre Dumnezeu sau cand alegem raul? (ma rog, cel putin asta simt eu).
Ceea ce cred eu este ca, credinta este nativa vine de la sine.
Nu uita ca orice poveste are un sambure de adevar, adica nu ar mai fi aparut povestea asta cu credinta, cu sfintii, cu Dumnezeu daca nu ar fi adevarata? De unde s-ar putea nascoci?
Pe subiectul asta pot vorbi muult timp dar sincer, este problema fiecaruia ce gandeste.Eu gandesc asa, poate tu gandesti altfel dar vreau sa-ti spun sa nu iei decizii pripite si sa incetezi sa crezi in ceea ce-ai crezut pana acum.
Nu stiu daca parintii tai vor fi de acord cu acest lucru atata timp cat te-au invatat pana acum(banuiesc) sa fii credincios.
Ma rog, asa este parerea mea.Fiecare cu ce crede si ce simte.
Dar orice decizie are o consecinta

Tu spui: "dupa ce un prieten bun mi-a expus niste lucruri, am inceput sa ma gandesc mai bine...". Dar daca vine altcineva si te convinge ca adevarul este de partea lui Dumnezeu?

Asculta-ma putin: dupa cum este mai usor sa inoti in sensul curentului de apa, tot asa de normal este si ca inimile noastre sa incline spre pacat, spre razvratire fata de Dumnezeu. Si dupa cum este mai usor de crescut buruienile pe camp, tot asa este mai usor de acceptat ratacirile decat adevarul. Pentru cultivarea adevarului se cere munca, truda; dar pentru cultivarea bruienilor trebuie doar ca omul sa nu faca nimic.
Adevarul este unul singur. Chiar daca este adevar, el nu poate fi acceptat de o inima fireasca, inima care este inclinata spre pacat, deoarece adevarul intotdeauna cere o schimbare a vietii, a mentalitatii. El vine in contradictie (in lupta) cu firea pamanteasca. Numai Dumnezeu -Creatorul inimilor noastre- poate sa lucreze la inimile noastre.
Daca mintea noastra spune ca Dumnezeu este adevar, iar inima nu Il poate primi (pe Dumnezeu sau adevarul), atunci ce-i de facut? Pe cine sa credem? De cine -sau de ce- sa ne lasam condusi: de minte sau de inima? De Dumnezeu sau de vrajmasul Lui?
Ca ne place sau nu, ca recunoastem sau nu, credem sau nu, noi ne aflam intr-un razboi, iar acesta se duce la nivelul mintii si al inimii fiecaruia dintre noi. Dumnezeu intotdeauna ne vrea binele; El intotdeauna lupta de partea noastra -si asta ca sa ne salveze. Atunci cum dar luptam impotriva Lui? Oare vrajmasul Lui si al nostru ne vrea binele de ascultam mai mult de el decat de Dumnezeu?
Oare nu tot Dumnezeu ne invata prin gura apostolului Pavel, astfel: "Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun". (1Tesaloniceni.5:21)?
Asadar, cerceteaza si ce ai primit de la "prietenul" tau, si cerceteaza si Biblia. Pot spune eu ca un bmw este mai bun decat un audi cand de eu niciodata nu m-am urcat la volanul unui audi? Asa si aici: adu la judecata ambele parti. Daca esti sincer in cautarea adevarului, il vei cunoaste; daca nu, vei ramane mai departe in ratacire de bunavoie.

Ateii se nasc, nu devin. Esti sigura ca esti ateu? Sau doar ti-ai dat seama de niste chestii? Gandeste-te bine.

Sunt SIGUR* de asta

Ti-ai expus bine punctul de vedere, dar decizia asta nu am luat-o in graba sau..cine stie ce alte lucruri, mereu am fost un crestin doar..declarativ, ca la biserica mergeam fortat, nu imi placea etc, am incetat sa cred deoarece am vazut "a doua fata" a religiei si ca majoritatea lucrurilor nu prea au sens, pentru ca e IMPOSIBIL, dar IMPOSIBIL ca un sarpe sa vorbeasca, ca un rau sa apara dintr-o piatra s.a.m.d.

Scuze pentru greseala .