Salut, eu sunt baiat si am 16 ani. Mai am o sora de 14 ani care ma enervează de fiecare data cand ne întâlnim prin casa dar in special la masa cand orice as discuta sau daca i-as întreba ceva pe părinți ea comentează ceva si parintii nu fac nimic. Uneori ii mai spun si eu sa taca din gura sau ceva chiar daca încerc sa o ignor. Parintii nu fac nimic. Le-am zis sa o oprească de o grămadă de ori dar ei imi zic tot mie ca sa vorbesc frumos cu ea ca ea cica tine cel mai mult la mine si ca ea nu vorbeste asa cum vorbesc eu cu ea. Incredibil. Ii o familie toxică. Si nu e doar ea. Toti 3 sunt toxici. S-au comportat foarte urat cu mine de-a lungul timpului si habar n-au sa rezolve lucrurile cum trebuie deși ei mereu au dat vina pe mine si au spus ca eu sunt ma comport urat cu ei. Au facut si "fapte" bune dar e mult mai important comportamentul intre persoane decat o vacanță sau un lucru material. Oricum, asta e zis foarte foarte pe scurt si si asa as mai adaugă o grămadă de lucruri la povestea problemei mele. Dar in momentul asta poate ma ajuta sa aud niște sfaturi care poate chiar m-ar ajuta. In ultimul timp cum a trebuit sa stam majoritatea timpului in casa am petrecut si mai mult timp cu ei si e incomfortabil, dificil si greu. M-am simtit chiar rău in ultimul timp. Gol in interior daca as putea spune asa, fara viata desi am încercat si inca incerc sa fiu fericit. Dar mai ales in ultimele 3 zile si acum cat timp scriu asta ma doare si capul si sunt trist si frustrat. Ma gandesc si încerc sa gasesc cea mai buna solutie la situația actuală pe care o am si sa o pun in aplicare. Cum sa ma descurc cu o asa familie si cu sora mea. Bineinteles ca am încercat sa discut cu părinții, ei "au încercat" in trecut si am stat toti ca o familie sa discutam problemele acum cativa ani dar degeaba ca o fost atunci si pe termen scurt plus ca de atunci s-au mai schimbat lucrurile. Deci ce credeti ca ar fi lucrurile/soluțiile pe care ar trebui sa le fac eu in momentul asta încât sa imi fie cat mai bine?

Stiu cum este,însă,eu nu am o soră sau vr-un frate mai mic sau mai mare dar tot ce te pot sfatuii este sa le spui cum te simți privin acest subiect,daca nu înțeleg și continuă cu acelasi comportament,pleaca de acasa, la un prieten, vreo rudă sau pur si simplu pleaca, i-ați telefonul după tine, daca te sună chiar le pasa de tine, sau dacă încearcă în vr-un fel să te găsească.

Vreau sa mentionez si ca de câțiva ani totul este într-o tensiune continua dar mai ales acum in ultimele 6 luni sa zic asa. Si (inca o data) mai ales in ultimele 2-3 saptamani in fiecare zi ma cert cu unul dintre ei 3. M-am gândit sa scriu pentru ca eu gandesc mult si normal parcă dețin controlul dar in momentul asta cat scriu asta parcă m-au inconjurat doar sentimente/emotii negative. Si nu mai detin controlul si fac lucrurile doar ca sa ma distrag de la frustrarea si emotiile negative pe care le am din cauza lor sau a surorii mele care tot asa in ultimele 2-3 saptamani sau de cand suntem mai mult acasa se comporta si mai urat decat de obicei adica mereu cand ma vede face vreun gest sau zice ceva. Si nu imi place si cred ca nu e bine sa fie asa. De asta vreau sa actionez si sa fac ce e mai bine de facut pentru ca problemele trebuie sa le rezolvi si e mult mai rau daca te distragi de la ele si le ignori. Eu care in ciuda comportamentului lor sunt o persoana pozitivă acum in momentul asta nu ma simt deloc asa. Si nu e bine. Sunt ori "empty inside" sau fara emoție, ori frustrat, supărat, trist, nedreptățit. Ce e de facut?

Cu sora mea degeaba ma duc sa discut (de ascultat, m-ar asculta) ca dupa mai tarziu si-ar bate joc probabil de chestia asta, asta din cate am vazut cum a facut si in trecut. Cu plecatul de acasa la momentul actual nu prea poti din cauza la virus. Si prieteni nu am

La psiholog nu ar vrea sa mearga parintii in niciun caz si nici eu nu m-as duce sincer. De discutat cu parintii, am discutat si le zic zilnic sa ii faca ceva dar uneori ei cred ca problema e tot la mine. Sa mentionez ca sora mea ii si mai deschisa cu ei din cauza ca e ca ei. In schimb eu am multe lucruri cu care nu sunt de acord pe care ei le fac si ei tot le fac. De exemplu eu acum stiu perfect cum ar trebui un parinte sa se comporte cu copilul sau.
Si la faza ca ar trebui sa fiu un model pentru sora mea ca sunt cu 2 ani mai mare ca ea, pai ea nici nu vrea sa ma vada ca un model, ea probabil ca ma vede in momentul asta ca inferior ei si asa se vede intr-un fel din felul in care vorbeste uneori. Eu deja nu mai gandesc cum sa ma inteleg cu ea, eu ma gandesc cum sa ma descurc si incat sa imi fie bine mie.

Nu o mai băga în seamă pe sora ta, poate o să se schimbe dacă o tratezi cu indiferență.

Foarte imatura problema, nu crezi? Toti din jurul tau au probleme, toti sunt toxici, cu exceptia ta, corect? Doar pentru ca sora ta te intrerupe si comenteaza, iar parintii tai nu spun nimic? Ai scris un roman in care te-ai rotit doar in jur la aspectul asta
Te cred ca esti trist, frustrat, neinteles. Dar nu ei sunt problema. Nu te cunosc, nu stiu care e problema, dar imi pare ca pentru un adolescent de 16 ani e destul de stupid sa se planga de asa o problema mica. Deci, sugestia mea este sa cauti mai aprofundat problema care sta in spatele supararii tale.

Râdele in fata de fiecare data cand te supara, incearca sa aplici psihologia inversa, incearca sa le dai dreptate in orice situatie asa nu vor mai avea motive pentru care sa te certe. Cat despre sora ta, sigur gasesti ceva cu care sa o santajezi, eu personal daca ma aflam in situatia ta i as fi inscenat lucruri, i-aș accesa telefonul si aș intra pe site uri cu pornografie animala si gore, apoi m aș asigura ca parintii îi vor accesa istoricul, pana la urma ea are nevoie de psiholog, probabil ea este motivul pentru care nu te intelegi cu parintii, am trecut si eu prin asta dar am reusit sa mi rezolv problemele imediat dupa ce le am depistat.

Mi se parea interesanta abordarea/perspectiva pana am ajuns la pornografie animala/gore. Aici deja cred ca ar fi extrem sa faca cineva asa ceva, dar ce sa zic, o perspectiva mai neobisnuita. La prima parte cu psihologia inversa, da, ai putea incerca, dar asta inseamna sa lasi de la tine si ca si cand sa faci ca niste experimete cu ei sa vezi cum reactioneaza. Si la psiholog merg persoanele care cred ca au nevoie de ajutor si acea persoana ii poate ajuta. Oricum si in cele mai extreme cazuri parintii tot nu s-ar gandi la psiholog probabil. Dar oricum intre timp m-am gandit eu la o solutie. Pur si simplu o ignor daca se mai comporta asa deoarece persoanele care au un comportament negativ fata de alte persoane fara ca acea persoana sa le faca ceva inseamna ca sunt o reflectie a lor sau asa incearca sa-si ascunda nesigurantele. Ei fiind problema. Pentru ca normal daca cineva se comporta urat cu tine si esti adult te inlaturi de acea persoana si nu mai petreci timpul cu ea, dar cand esti minor si inca esti intr-o familie e imposibil. Sa te distragi da, petrecand mai putin timp acasa sau petrecand mai mult in alte parti sau afara si nu unde e persoana care te deranjeaza dar nu poti permanent. Asa ca ramane ori cearta, tensiune continua ori creezi pace interioara cu tine si ramai pozitiv in timp ce ignori tot ce e negativ de la acea persoana.

Bingo

Cunoașterea este manipularea intelectuală a observațiilor verificate atent.

Singura soluție e să fi mai detașat, să nu te bagi în discuții aleatorii, să nu reproșezi nimic, să nu pui la suflet orice vorbă, fapt care este imposibil dacă ești mai coleric. Oricum, trebuie să eviți să imiți vreodată acest model, altfel nu-și mai au rost criticile acestea.

Râzi de ei de câteva ori, apoi te trezești că orice le spui le ia drept miștocăreli, dar asta depinde de la persoană la persoană.

Nu o mai baga in seama. Sa nu ii mai dai atenție.

Pai exact asta fac si încerc sa fac de mult timp. Ca am devenit mai detașat daca am vazut cum se comporta. Ca, cu sora mea nu vorbesc aproape niciodata direct dar de fiecare data cand vorbesc cu părinții ceva ea se baga si zice ceva si ii enervant. Pentru ca de majoritatea datilor cand discut ceva cu părinții ii si ea de exemplu la masa (e cel mai bun exemplu si acolo ii cel mai rau). Asta până o sa fiu adult ca dupa nu o sa mai fiu nevoit sa traiesc cu oameni toxici si imputiti.

Să fi adult nu înseamnă că scapi de probleme, e doar o iluzie.

Eu n-am zis ca sa fi adult inseamna sa scapi de probleme.

Persoanele "toxice" erau problema ta