Te stresezi prea mult și vrei să fii pe placul tuturor, călcându-te pe tine în picioare și apoi reproșându-ți ție că te-ai lăsat pe post de preș.
Dacă te-ai săturat, schimbă macazul și nu te mai crapona de trecut, pentru că mai rău îți faci. Dacă te dai prea des cu capul de perete, riști traume fizice și pe cuvânt că nu merită. Fă abstracție de oamenii cu care nu ai nimic în comun și învață să cunoști oameni noi, plăcuți, cu gusturi asemănătoare de ale tale, care își doresc oarecum aceleași lucruri ca și tine și cu care te poți înțelege ușor și din priviri și nu după îndelungi discuții inutile de la școală la mall și înapoi.
Citește umoristică. Asta te ajută să fii mai deschisă și mai prietenoasă. Nu sta numai în casă și nu te mai gândi la ce motive au unii oameni să facă răutăți. Suntem firi duale. Avem și bine și rău. Nici tu nu ești perfectă, nici eu și nici oamenii pe care i-ai menționat și despre care ai spus că ți-au greșit. Cine te iubește, te iartă și nu îți partă pică, iar cine e arogant, prostan și orgolios, te va răni și te va face să suferi, doar ca să vadă cum arăți scăldată în lacrimi. Nu e simplu să fii mulțumită de toată lumea și nu sunt mulți cei care sunt mulțumiți de cum ești tu. Oamenii au educații diferite și nu toți au crescut așa cum ai crescut tu, nu toți vor ceea ce vrei tu și nu toți cred că ceea ce e corect pentru tine, e corect și pentru ei.
Neînțelegeri sunt pe toate drumurile și în toate casele. Nu spun să lași musai de la tine, dar dacă vrei să nu te trezești singură complet, ia ce e bun din ceilalți oameni și ce-i rău, îndepărtează prin bunătate, dacă se poate, iar dacă nu și te depășește, las-o pe altădată sau pentru atunci când vei fi mai pregătită sau mai puternică.
Bineînțeles că ai sentimente, pentru că nu ești o mașinărie care doar preia comenzi și se supune și bineînțeles că punctele tale de vedere contează și au însemnătate mare, însă nu întotdeauna pentru cine vrei tu să aibă.
Tu vei conta mereu pentru cine te iubește cu adevărat. Nu pentru ceilalți. Pentru ceilalți ești ca mantaua de ploaie. Sunt oameni inferiori și oameni superiori, oameni proști și oameni deștepți. E nevoie de toți ăștia, pentru că dacă n-ar fi o parte din ei, n-ar avea sens să mai existe ceilalți. E un fel de echilibru pe lume, să știi, doar că în unele suflete și zone, e mai mult haos și mulți nu își bat capul să afle de ce se întâmplă așa și nu așa și vor să le pice soluții din copac, fără să se lupte pentru ceea ce își doresc.
Schimbă-te, dacă știi cum vrei să fii și adu-te acolo unde îți dorești și dacă ești mulțumită de început, înseamnă că ai toate șansele să fii pe drumul cel bun.
Cu plăcere. Să ai drumul pavat cu Rivanol și discuri din bumbac, pentru când îți vor sângera tălpile de la mers pe toate drumurile. Într-un final, chiar dacă ai să fii rănită, știu că ai să ajungi unde trebuie.