Am 17 ani sunt elev in clasa a 11-a. Nu vreau sa ma victimizez sau ceva de genul, dar nu prea mai suport cateva chestii. Sunt extrem de introvertit, in jurul fetelor ma pierd, ma inrosesc si par gay (chiar m-a intrebat o fata daca sunt gay . Chiar si daca beau, situatia nu se schimba, tot speriat de fete sunt. Pe alt plan, din cauza timiditatii, sunt singurul din clasa care sta in banca in pauze si nu face nimic. Colegii nu ma considera un ratat, din contra, chiar ma apreciaza pentru rezulatele scolare si extrascolare, dar ma ignora complet, ca si cand nu as fi.
De-a lungul timpului am acumulat foarte multe frustarii si sunt in depresie din doua simple motive:
1)am avut prieteni doar cat au avut nevoie de mine, dar nu in sensul ca i-am ajutat la un test sau ceva de genul, problema fiind dusa la alt nivel, cand le-am ajutat familia cu un schimb de ambreiaj (avand un hobby cu reparat masini in timpul liber) sau pus pile pe la primarie (mama lucreaza acolo), etc. Dupa ce i-am ajutat, mi-au dat jet instant, convocand motivul ca eu sunt un trist depresiv care nu face nimic si ca ii fac de ras in fata prietenilor lor populari. Nu le-am zis nimic, mie fiindu-mi rusine sa le cer si un pix.
2)sunt foarte indragostit de o colega, vad in ea fata perfecta, e de casa, nu vorbeste urat, nu e fitoasa, nu ii e rusine sa faca trebuie caznice sau sa sape in gradina de ex., si am foarte multe lucruri in comun cu ea. Evident ca mi-e rusine sa vorbesc cu ea, chiar daca ma mai intreaba de mecanica sau alte lucruri comune, de multe ori punandu-mi intrebari foarte imbecile (pe Facebook imi mai scrie ea cateodata ca fata in fata as face infarct) doar ca sa ma bage in seama, dar eu ma pierd si o dau in bara mereu, respingand-o (stiu ca sunt bou...). Ea nu cred ca ma place sau stie ca o iubesc, dar are o impresie foarte buna despre mine. In general sta cu un fost "prieten" care a crescut brusc in popularitate si m-a respins, ea nu cred ca stie de problema asta, crede ca suntem in continuare prieteni buni.
2.1)cum eu am stat doar in banca si nu ma baga nimeni in seama, sunt singurul care nu sunt invitat nicaieri de restul clasei. Toti se imbratiseaza in pauze, sunt foarte afectivi unii cu altii, doar eu stau si sufar fiindca nu pot sa impartasesc cu cineva dragostea. Mi-e rusine sa vin la scoala, am inceput sa ma trezesc cu noaptea in cap sa ajung printre primii ca sa ma pot refugia in banca. Mi-e rusine de mine si de ceea ce sunt.
Ca familie, am doar mama, tata a murit, lucru care m-a intristat foarte tare de-a lungul timpului. Daca nu ar fi ea, m-as sinucide fara ezitare, chiar daca asta este un act de lasitate.

Ce as putea face? Aceasta timiditate nu se vindeca, e in firea omului. Nu mai suport, o gramada au profitat de mine si dupa aia mi-au dat jet, nu am niciun prieten (niciunul, nici macar un amic), iar toate frustrarile si depresia ma distrug. Multumesc ca ati citit!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook