Salut TPU!
Am avut un conflict vara trecuta in care am lovit o fata din neatenție cu mingea, aceasta jignindu-ma la aspectul fizic la care țin chiar mult (eu spunând o jignire mai gravă inapoi). Ziua următoare vin la mine cu 2 băieți să îmi cer scuze, ne-am cerut scuze unul celuilalt iar la plecare un băiat m-a scuipat în păr și fata mi-a făcut poza(parcă eram cu spatele). Nu stiu daca am rămas cu o trauma după acest conflict sau doar marcat pe un termen limită, ce aș putea să fac ca sa uit de cele întâmplate intrând în memoria pasivă? Nu am spus decât câtorva prieteni și prietene deoarece eu cu familia mea ne iubim extraordinar de mult și dacă le spuneam sufereau și ei mai mult ca mine.Nu consider că este ceva grav dar vreau sa trec peste (din exterior nu se observă)

Să încerci să înțelegi de ce s-a întâmplat tot. Eu zic că după ce diseci tot și lași timpul să treacă, abia apoi poți uita tot.

Mai bine nu încerca să uiți tot din prima ci să trăiești ceea ce trăiești acum (că e frică/durere/rușine/dezamăgire/furie/frustrate, trăiește tot. Sunt sentimentele tale și nu ar trebui să fugi de ele, chiar dacă ar fi negative. O să vezi că dacă treci prin ele și peste ele, pe viitor o să te simți mai bine. Evident că în timp trebuie să înveți să treci peste și să nu-ți creezi vreo traumă din asta.

Poți să scrii într-un jurnal, tot ce-ți trece prin minte și să spui tot ce simți acolo. Poți să o înjuri pe tipa aia și pe prietenii ei, dar în final nu uita totuși să ierți și să mergi mai departe.

Trauma... ca tu ai jignit pe cineva care te-a jignit la randul ei?
Hai sa fim seriosi, ca asta este doar un orgoliu prostesc!

Este normal sa nu uiti o asemenea intaplare si chiar este indicat sa inveti din inatmplarea asta, ca sa nu o mai repeti niciodata!

Lasa aspectul fizic ca nu face doi bani, dar notele de la scoala fac totii banii, ca alea arata cat esti tu de inteligent, respectuos si important in scoala aia si printre copii din acea scoala.

Dacă te ocupi de ceva serios, nu ai timp să te gândești la ce a fost.

Vă aprob în tot, așa gândesc și eu, dar tot simt să fac o mică precizare, uneori nici cu toate ocupațiile din lume când ți-e dat să te gândești la durerea aia sau la ceva ce te-a marcat sau rușinat în viața asta, nici nu te mai poți ocupa viu de ceva, oricât de important ar fi, că gândurile tale sunt tot acolo la disecat problema aia sau situația aia penibilă ori hilară. Până nu trece timpul ca să te obișnuiești cu ea, nu îi dai de cap. Te consumă, te macină, te irită.
Doar atât am simțit nevoia să adaug.

Dar. Am practicat arte marțiale. Judo, karate, aikido, taijiquan. Aikido eu l-am adus în orașul meu în 92, Am învățat ceva. Ce face adeversarul dacă constată că ești la acelaș nivel de măiestrie cu el, sau mai mare, și nu te poate învinge. Te lovește într-un punct sensibil cqare provoacă durere mare. Asta te face să te concenrtrezi asupra durerii, iar nu asupra luptei. Atunci te înving
e. Astfel dacă ocupația ta este vitală, nu ai timp să îți plângi de mila ta. Apoi există nenumărate tehnici de meditație, Zazen, Yoga, training autogen metoda Schultz-Luthe, NLP, care practicate te ajută să îți controlezi stările mentale.