am o problema cu intimitatea, se pare ca parintii mei nu inteleg ca eu am nevoie de ea si ca tin la intimitatea mea, eu am camera mea, dar am o sora de 3 ani si 9 luni, care toata ziua, deci toata ziua de dimineata pana seara sta la mine in camera, nu ca ar avea ce sa faca, la tv la mine nu se uita iar eu stau la pc nu prea o bag in seama, doar ma enerveaza pe mine, si faza e ca nu as avea nimic cu ea, dar e rea, imi umbla prin rafturi, nu pot sa vad un film ceva linistit de ea, am incercat sa stau de vorba cu ai mei, de multe ori chiar, dar de fiecare daca aceeasi fraza " las-o impace ca e mica", pai cand aud asta iau maxim, adica vin obosit de la munca si un copil t**pit nu ma lasa sa stau linistit?
Am avut si certuri pe tema asta, sora mea e facuta cu mama si tatal vitreg, nu am nici o problema ca nu e din parintii mei naturali, nu ma deranjeaza asta, ma deranjeaza faptul ca nu am liniste cand vin acasa, iar eu imi ies repede din fire cand cineva ma calca pe nervi, o dau afara din camera da in 20 de minute e inapoi, deci cum pot sa ii fac pe "minunatii" mei parinti sa inteleaga ca am nevoie de spatiu?
Care vine cu comentarii gen "las-o impace" nu va obositi sincer.
Astept pareri.

Gata, ne-am boierit, nu mai încăpem, avem nevoie de intimitate!
Ce fac acele familii care au doar cîte două camere și cîte 4, 5 sau 6 copii?

Nu ai cheie la camera?

Aici stii cum e, fiecare are pretentile lui in functie de mediul in care traieste, dar cand sti ca s-ar putea realiza ceea ce ceri iti sustii punctul de vedere, cam asa e, degeaba compari cu acele familii.

Nu, am usa cum e la bloc dinaia din lemn, nu am cheie, si daca as avea si as inchide usa tot ar iesi discutii ca de ce inchui usa, de asta trebuie sa ii fac sa inteleaga pe ai mei ca nu imi convine situatia.

Stii ce cred eu? Intimitatea ca intimitatea, dar tu esti un egoist si nu poti intelege ca o minunatie ca ea mai rar gasesti si ca dupa ce va creste, tot la tine va veni fiindca ea te vede ca un model si tot ce faci ea le vede minunat, inclusiv nervii tai si ii va copia si pe acestia de la tine. De ce nu ii cumperi si ei ceva de desenat sau o carte de colorat si sa o pui langa tine la film si din cand in cand sa imparti cu ea anumite comentarii dragute din care ea are mult de invatat la anisorii ei? Cand te culci ia-o si pe ea langa tine si dormiti ca fratii, asa ea va intelege ca tu o iubesti si ca nu te deranjeaza prezenta ei si cu timpul va pleca singura, fara sa stii cand, dar atunci o vei vrea inapoi fiindca: "Rau e cu rau, dar mai rau e fara rau!". Cand face mici prostioare, tu explica-i cu iubire si rabdare ca aranjatul lucrurilor e specific fetelor si ca ai fi incantat, daca ea ti-ar da o mana de ajutor. Nu te intereseaza cum le pune, dar ai putina rabdare cu ea si mergeti impreuna afara, la joaca, in parc la o plimbare, cumpara-i ceva care-i place si nu mai fi egoist - viata fara frati e grea. Eu am o sora si am fost mereu impreuna; acum ea are un iubit si relatia noastra s-a deteriorat mult. Imi pare rau de asta, mai ales ca vad ca nu-i OK pentru ea relatia asta, dar i-am spus sincer o data, acum trebuie sa accept ce nu pot schimba si sa-mi urmez calea. Habar nu ai cat as da ca unele lucruri sa nu fi existat niciodata..., dar ele exista si nu ma ajuta cu nimic sa lupt cu ele ci sa-mi vad de treaba mea si sa ma concentrez pe ale mele. Nu pe parintii tai trebuie sa-i faci sa inteleaga, ci pe tine si acceptarea, rabdare si iubirea din tine sa ti le educi putin si sa fii un cavaler in toata regula cuvantului. Ce te-ai face, daca ai sta cu 18 persoane in camera, cum am stat eu si cand tu vrei sa dormi sau sa inveti, ei asculta muzica, fac mizerie, dezordine si tu sa faci apoi curatenie si tot dupa ele? Viata-i o continua adaptare, deci lupta cu tine nu cu ceilalti! Imi pare rau ca peste putin timp, cand vei simti si intelege tot ceea ce ti-am scris, nu voi mai fi prin apropiere sa-mi spui cata dreptate am avut! Te rog, cu cat lupti mai mult sa o inlaturi, cu atat o atragi mai mult langa tine! Poarta-te bine cu parintii si cu toti oamenii; intr-o zi vei fi singur si va fi greu! Gandeste-te putin la cele ce ti-am scris, te rog! Numai bine!

Nu am spus ca nu am incercat, si dimpotriva, am petrecut mult timp cu ea, dupa ce am terminat scoala m-am oferit eu in locul bunicii sa am grija de ea, am stat eu vreo luna jumate cu ea acasa, dupa a stat bunica o vreme, cand a inceput gradinita eu o duceam dimineata, eu o aduceam de la gradinita, eu ma jucam cu ea pentru ca mama era la munca iar tatal ei e un betiv ordinar deci nu are grija de ea, cu mine iesea in parc la joaca, cat a fost cald o scoteam in fiecare zi, eu am multa grija de ea, erau zile cand ma jucam ore intregi cu ea, cu lego, una alta etc... Eu nu am fost rau, dar sti cum e treaba aici cu ea, cum nu faci ce vrea ea e gata, nu conteaza ca ai stat o zi intreaga la joaca cu ea, cand nu faci ce vrea ai pus-o, incepe sa tipe, sa vina sa te loveasca, se enerveaza in ultimul hal, acum intelegi?
Stau cu ea, dar totul are o limita, daca ea nu ma asculta, chiar daca i-am vorbit frumos, deci chiar frumos, odata nu am ridicat tonul la ea, nici macar o data in viata nu m-am gandit sa o lovesc sau chesti de genul, am incercat sa o invat, dar cand e rea si vrea sa faca doar ce vrea ea, chiar daca eu ii dau un exemplu bun te cam saturi acum fara suparere.
Nu am urat-o, i-am acordat atentie, dar asa nu merge. am primit inapoi de la ea doar neascultare, nu trebuie sa ii suport prostiile, nu pot sa o las de capul ei sa faca ce vrea, daca nu ii convine ceva tranteste, tipa, tropaie, face ca toate aratarile, am meritat eu asta oare?
Nervii au o limita, iar la mine s-a umplut paharul, am destul nervii tocati, daca te uiti prin intrebarile mele ai sa intelegi si motivul, deci nu mai suport.
Eu am inteles tot ce mi-ai scris, dar acum ca ti-am explicat situatia detaliat, tu ma intelegi pe mine, intelegi situatia si ca nu sunt ala al'dracu cum ma crezi?

Are abia 3 ani si 9 luni, ea nu intelege, nu am ce sa ii fac.

Chinui-o in sensul bun, cu alte cuvinte, gadil-o pana numai poate de ras alta solutie nu ai, amenint-o ca o gadil si fa asta de multe ori, pana te saturi tu

Tu vrei sa o fac sa nu se mai dezlipeasca de mine, nu nu, nu fac asta

Incearca,nu ai ce pierde,in plus fa-i zile fripte,asta subtil. Asta ii faceam eu lu varamea, taso nu prea suporta, eu i-am zis scurt si clar, eu nu am chef de tipaturi si etc cand ma duc la ei I-am zis ca de batut nu o bat, dar de gadilat si de tachinat nu scapa.

Eu nu te cred o persoana rea, dar trebuie sa te calmezi, altfel iti vei irosi zilele in certuri si neintelegeri. Daca lucrezi, de ce nu incerci sa te muti in chirie? O cameruta, baie si o mica bucatarie sau poti locui cu vreo ruda, de prin apropiere, macar pana surioara ta mai creste si intelege mai bine lucrurile. Tu stii mai bine, dar am vazut si familii care sunt 6 - 7 persoane in 2 camere. Gandeste-te ce-i acolo... Si totusi, se certau, mai cadeau la pace si viata trece, mintea se mai intelepteste si omul imbatraneste... Numai bine!

Ma bucur ca macar o persoana de aici e de acord cu mine.