Atunci când te gândești mai puțin, atunci faci timpul sa treacă mai repede. De ex. atunci când pleci pe jos într-o drumeție. Mergi și privești numai în față și spui "Vai, dar mult mai am de mers". Iar dacă te gândești la altceva și privești pădurea, peisajul... Atunci totul este diferit. Și în tren vezi oameni ba citind o carte, ba rezolvând rebus. Ma rog, cu CFR în România și îmbătrânești pana ajungi la destinație.
Cica banc :
Doua pensionare în tren. Vine controlorul, ele prezintă biletul. La care controlorul :
- Doamnelor, dar acestea sunt bilete de elev.
-Da, dar eram tinere când ne-am urcat în tren.
scuze, nu m-am putut abține.
În cazul tău încearcă sa găsești alta activitate și sa nu te mai gândești momentan.
Sa te ocupi cu ceva. Iesi pe afara, gaseste lucruri care sa iti captiveze atentia si sa nu observi trecerea timpului.
Daca nu vrei sa iesi, poate iti gasesti inauntru o activitate. Joaca un joc captivant sau incepe un serial care sa te faca sa vrei sa privesti fiecare episod fara oprire. Sau citeste o carte, tot ceva care sa nu poti sa o lasi din mana.
Și sa se mai oprească din nu știu ce defecțiune 4 ore cu o stație înainte de casa [ma rog, normal n-ar fi trebuit sa oprească în comuna aia la 30-40km de stația principala]
Încearcă să nu te mai gândești la asta. Citește, ieși cu prieteni afara sau fă activitățile tale preferate.
CFR va urează Crăciun Fericit! Ne cerem scuze pentru întârziere.
Eu acum aproximativ o luna și jumătate am avut un incident cu bicicleta în apropierea orașului Predeal. Am căzut cu bicicleta și mi-am rupt frâna din față. Mă rog, practic frâna era doar desfăcută și nu am avut patent să pot strânge. Doar cu dinții, dar îmi era teamă să nu rămân fără dinți pentru că aș fi strâns și cu dinții să pot ajunge acasă cu bicicleta. Și firele erau rupte și nu mai contează. Am avut o zi de rahat, tot atunci văzut și urs care nu m-a văzut, nu m-a simțit. Frâna din spate oricum avea saboții varză și mai mult mă foloseam de frâna din față. Am bicicletă modestă, nu din aceea cu frâne pe disc, hidraulice. Pe bicicletă nu am mai putut merge, nici măcar să cobor spre oraș ( Brașov) pentru că între Predeal și Brașov sunt serpentine în coborâre și nebun eram să merg pe DN1, fără frâne.
Am mers în Gară la Predeal, cumpărat un bilet pentru un tren regio și început sa aștept. Femeia de la casa de bilete a fost doamnă pentru că eu am mers la dânsa și întrebat "un tren pentru Brașov cu vagon pentru biciclete" și mi-a recomandat un regio, nu inter regio care venea mai repede și costa și mai mult pentru 25 km. Pentru regio 4, 5 lei și cică trebuia să plătesc bilet și pentru bicicletă care se taxează în tren.
Vine ora în care trebuia să sosească trenul, dar nu era la peron. Culmea, că îi mai anunțase și sosirea apoi și plecarea. Dar trenul nici măcar nu era venit la peron. Apoi vad trenul venind, zici ca era tramvai. Merg la vagonul pentru biciclete, urc și abia am reușit să îmi pun bicicleta. Am stat în picioare, lângă bicicletă. A fost tren cu două etaje. Era full de oameni și turiști străini, unii oameni circulau și în picioare. Cald de abia puteai să respiri, lipsă aer condițianat iar singurul aer venit era cel provenit de la biletul de călătorie. Am văzut un călător care circula tot în picioare și își făcea aer cu biletul. În tren era un grup de turiști chinezi, iar una dintre femei ma întreabă în limba engleza "dacă știu ce stație este aici". Eram în Predeal, unde altundeva. Zic "fenomenal", vin turiști în vizită în România și noi întâmpinăm cu trenuri care întârzie în stații, lipsă condiții, lipsă aer condiționat. Și chiar lipsă acces la toaletă pentru că am văzut pe una dintre turistele din China cum încerca să găsească toaleta, dar de unde... Era închisă sau poate ocupată. Când văd chinezi în România mă simt aiurea pentru că în China trenurile circulă cu 400 km/h, când la noi...
Până s-a târât pe sine amărâtul de tren am reușit eu să mă plictisesc. 40 minute pentru 25 km. Si cu bicicleta ajungi mai repede. Bine măcar că nu a mai venit control și nu m-a taxat și pentru bicicletă. De fapt controlul ( era femeie) m-a văzut când am urcat și coborât, dar nu a zis nimic.
Dar avem niște condiții de toată jena.
[Culmea, că îi mai anunțase și sosirea apoi și plecarea. Dar trenul nici măcar nu era venit la peron]
Și eu care credeam ca doar la mine se întâmplă
400km e și la noi. Pe zi
Prima dată m-am gândit că o fi trenul prin stație, iar eu nu l-am văzut. La viteza luminii cu care circulă, mă gândeam și la asta.