O să scriu ceva mai mult la întrebarea asta, pentru că este o problemă ce mă frământă de ceva vreme. La aproape 20 de ani cât am acum, nu mi s-a mai întâmplat ceva de genul. A trecut cam un an de când am pus o întrebare și am încercat doar să mai răspund la întrebări atunci când am timp.
Deci. Am întâlnit o fată vara trecută prin intermediul unui prieten. Este cu un an mai mică decât mine. În fine, nu a fost mare lucru. Am devenit prieteni și cam atât. Mai vorbeam ocazional. Între timp, ea a început o relație cu un bun prieten de-al meu, dar încă mai ținea legatura cu mine. Îl iubea mult. Foarte mult. În punctul ăsta, eu cu ea eram foarte buni prieteni. La modul că vorbeam, ne sunam pe facetime și toate astea. M-am distanțat puțin de ea. Știam că are iubit și nu voiam să fiu așa apropiat de ea. Peste vreo 2 luni m-a sunat plângând spunând că prietenul meu o înșelase. De două ori chiar. Când am ajuns acasă (pentru că eram la facultate) am încercat să îi fiu un fel de sprijin emoțional. O ajutam să treacă peste și devenisem destul de important în viața ei. Începusem să am ceva sentimente pentru ea. Am aflat de la ea că prietenul meu era gelos pe mine pentru faptul că eu eram atât de apropiat de ea atunci când au început relația. El nu a avut niciodată curajul să îmi spună în față. Evită subiectul.
Acum relația noastră a evoluat într-un punct în care îmi spune că mă iubește și chestii de genul. Îmi spune că sunt cea mai importantă persoană din viața ei și că nu s-ar ierta niciodată dacă m-ar pierde. Sentimentul este reciproc. Dă semne de gelozie în unele momente, iar de aici îmi dau seama că relația noastră nu este doar prietenie. Câteodată mă gândesc dacă ar putea să fie mai mult. Am vorbit cu ea despre treaba asta și a zis că nu s-a gândit la așa ceva până acum. Îi e frică să nu pierdem ce avem. Dar totuși ce avem? Că nu înțeleg nimic. Sunt la fel de confuz ca și ea. Nu trece zi în care să nu îmi dea mesaj, să mă întrebe ce fac, dacă sunt bine. Se îngrijorează atunci când sunt bolnav și mă sună de 20 de ori atunci când mă supăr sau ceva de genul. Majoritatea prietenilor mei și ai ei cred că suntem împreună. I-am zis că îmi e frică pentru ziua când va avea relație (sau invers). Că nu va mai fi la fel. Mi-a spus că nu o să lase un nenorocit de iubit să se bage intre noi. Și că totul va rămâne așa cum este. Cu toate că eu nu cred. Sunt momente când îmi bate apropouri cu privire la unii prieteni de ai mei. Apropouri de genul "ce frumos e băiatul ăla", "îi dădui cerere ăluia" etc. Și treaba asta mă doare, pentru că încet încet intervine gelozia. Nu știu exact care e treaba aici. Și nu înțeleg ce simte. Dacă o întreb, îmi spune că ce avem noi e special.
Îmi cer scuze pentru romanul ăsta și sper să îmi explice cineva toată treaba asta. Țin nespus de mult la ea și de-asta încerc să înțeleg ce vrea de fapt. Mulțumesc anticipat.

Este foarte-foarte urat ceea ce face ea!
Niciodata, dar absolut niciodata NU te dai la iubita prietenului tau, nici daca ei se despart, pentru ca este un lucru josnic sa faci acest lucru, fata de prietenul tau.
Este doar o femeie ca oricare alta si tu ai putea avea orice feeie de pe lumea asta, dar nu iubita prietenului tau.
Te rog mult sa reconsideri "amicitia" asta incheiata si sa-i spui ca nu-i poti fii prieten sau iubit, pentru ac esti un om cinstit, serios si vertical, care nu-si calca in picioare prietenii, nici macar pentru o femeie.
Ceilalti prieteni vad si te vor condamna pentru relatia asta, care-i evident una toxica. Fata este fara pic de bun simt, daca a profitat de orice, ca sa se arunce in bratele tale, cand orice fata normala ar putea sa faca asta cu prietena ei, nu cu prietenul iubitului.
In orice caz, daca ea s-a comportat asa cu iubitul tau, cel mai probabil in viitor iti va face si tie aceeasi figura, fiindca nu are scrupule sa e arunce in bratele altora barbati, cand nu mai are chef de ei.

Ai înțeles greșit. Ea s-a despărțit de prietenul meu din vina lui. El a înșelat-o. Și eu, pentru că o cunoșteam bine, am decis să o ascult. Să o sprijin. Pentru că atunci era terminată. Deci nu s-a despărțit de el pentru mine sau ceva de genul. S-a despărțit de el pentru că era un dobitoc. Relația noastră a evoluat după despărțirea lor. Involuntar.

Hai sa te întreb ceva.
Tu ce vrei mai exact de la ea?
O relație sau o prietenie?

O să încerc să văd exact ce vrea. Nici eu nu înțeleg ce avem și sunt conștient de faptul că trebuie să analizez mai în detaliu relația. Instabilă emoțional zici? Se poate spune și așa.
Sunt de acord cu tine. Mai bine o prietenie ca la carte decât relații care oricum nu țin foarte mult timp.

Am spus că deja au început să apară sentimente din partea mea. Am impresia că și din partea ei. Totuși, relațiile nu țin mult timp. După o relație de genul pierzi legătura cu persoana respectivă. Deci balanța e înclinată în favoarea prieteniei...

A da, sa nu uit de faptul ca tu ai putea fi folosit ca și o rezerva. În sensul ca acum nu prea are cu cine sa înceapă o relație și te alege pe tine fix din motivul ăsta. La asta te ai gândit? Cand v ați cunoscut de ce l a ales pe prietenul ala și nu pe tine? Și acum ca a înșelat o direct la tine apelează... Mie unul nu mi se pare ok ceea ce a făcut. Dacă a fi sa aveți o relație și sa pui suflet e posibil sa suferi din cauza ei deoarece ți am zis. Azi vrea ceva mâine altceva. Asa ca ai grija cu persoane de genu ca nu e deloc ok. Dacă vrei ceva scurt și just for fun baga te, dar dacă e ceva serios și de lunga durata. Eu zic ca mai bine stai safe.

Am inteles foarte bine!
Si am spus, ca nu-i bine niciodata sa te dai la prietenului iubitului sau fostului iubit.
Asa ceva nu faci, chestie de moraal si bun simt!
Relatia voastra nici nu trebuia sa existe, pentru ca tu ai ramas prieten cu fostul ei iubit si este injositor sa dai ochii cu el, cand esti cu fosta lui iubita.

Este înjositor pentru el, nu pentru mine. El și-a bătut joc de ea în cel mai nasol mod posibil, iar aici nu vreau să intru in detalii. Atunci când eu păstram legătura cu ea ca amic (iar ei erau împreună), el îmi spunea că înțelege că suntem prieteni și nu e problemă. Aveam încredere unul în altul. Fetei îi spunea alt lucru. Nu avea curajul să îmi spună în față ce îi spunea ei. La mine băga abureli. Oricum, eu cu el încă suntem prieteni buni. I-am zis că a fost prostălău că i-a făcut ei toată treaba asta. A înțeles și și-a asumat vina.
Moral și bun simț? Asta e pentru persoanele care merită treaba asta. Oricum societatea duce o lipsă acută de bun simț.

Tu nici macar nu intelegi ca fata aia a sarit in bratele tale premediatat, ca sa se razbune pe prietenul tau, sa-l faca gelos.
Un lucru urat si care nu se face niciodata!
Daca avea bun simt si era intr-adevar afectata, sarea in bratele prietenelor ei, nu in bratele tale.