Salut, TPU!

Problema mea arată în felul următor: am 19 ani și sunt gay, iar asta mă macină pe interior. Știu că pare ceva banal, însă pentru mine nu este. Situația mă depășește complet.

După ce că sunt cum sunt, mai simt și o presiune exterioară din partea prietenilor, care tot se țin scai de mine să-mi fac o iubită (ei nu știu că sunt gay - de fapt, nimeni nu știe, în afara unui fost prieten care a promis că îmi păstrează secretul și care s-a ținut de cuvânt). Știu că iubirea este ceva natural și că nu trebuie forțată de spațiul social, însă m-am săturat să aud remarci ca: „Îți irosești tinerețea", „În viitor o să regreți", „Noroc că ne ai pe noi, care tragem de tine, că alții te-ar fi lăsat acolo, să mori virgin până la 50 de ani". Ei nu știu că dacă aș fi fost normal (da, acesta e termenul pe care îl folosesc, „normal", pentru că îmi simt sexualitatea asemenea unui blestem), aș fi avut o iubită de mult timp. Evident, am întâlnit mulți băieți de-a lungul timpului, iar de unii dintre ei chiar m-am îndrăgostit, însă pur și simplu nu a fost să fie. Am încercat de multe ori, dar am eșuat de fiecare dată. Într-un fel, m-am obișnuit. Însă o părticică din mine tot vrea să experimenteze iubirea.

De aceea mi-am instalat o aplicație pe telefon, numită „Grindr", care e destinată homosexualilor. Acolo am văzut o mulțime de băieți frumoși, băieți de vârsta mea, însă nu am avut curajul să vorbesc cu ei (și regret nespus asta, mă doare inima efectiv) din cauza unei frici iraționale de-ale mele. Mi-e teamă să mă expun în fața altora. Mi-e teama ca nu cumva să încep să vorbesc cu un băiat, iar familia sau prietenii să afle că mă văd cu el. Pentru mine, ar fi coșmarul de pe lume.

Astfel, mă simt prins la mijloc. Prietenii tot mă bat la cap să îmi fac o iubită. Eu vreau să îmi găsesc un partener, pentru că niciodată nu m-am îmbrățișat cu cineva în mod romantic, niciodată nu am sărutat pe cineva pe buze, niciodată nu am dormit în brațe cu cineva și, evident, cireașa de pe tort, niciodată nu am făcut sex. Clar, a fi într-o relație înseamnă mai mult de atât și știu asta, dar văd lucrurile astea (lucrurile de mai sus) ca o nevoie de bază a omului. Cu toții avem nevoie de iubire. Dar incapabilitatea și frica mă țin pe loc. Cum am zis, mi-e teamă să fiu cine sunt, dar în același timp îmi doresc să mă afișez. Ce combinație rezultă din asta? Frustrări de conștiință și nopți în care adorm cu greu. Mi-aș dori să fiu cine sunt, dar în secret. Da, e foarte absurd și prostesc (ba chiar copilăresc), dar nu știu... pare cea mai bună variantă. Asta dacă nu viața „normală" se intersectează cu cea „ascunsă". Atunci, cu siguranță, s-ar duce totul pe apa Sâmbetei.

M-am gândit că o altă variantă ar fi aventurile de o noapte. Pe aplicația aia, Grindr, poți lejer să faci rost de așa ceva. Dar eu nu sunt așa (mai ales că sunt ca vai de mine, nu am pic de experiență și probabil că aș fi un dezastru în pat), nu vreau doar sex și atât. Vreau ceva mai mult. Vreau înțelegere și iubire.

Voi ce sfaturi mi-ați da? Chiar nu vreau ca familia mea să afle asta, pentru că m-aș simți efectiv ca o dezamăgire, ca ultimul om. Atâta vreme cât știu că mă ascund sub o mantie de normalitate, mă simt cât de cât mai bine. Iar prietenii... mda, prefer să nu. Nu doar că vor face glume pe seama mea, dar pur și simplu nu vreau să afle. Vorba aia: ce faci în dormitor, rămâne în dormitor.

Mulțumesc că ați citit până aici. Mai erau multe de spus, dar consider că e suficient. Aștept opinii.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook