Sunt intr-o depresie foarte mare din punctul meu de vedere si vreau sa ies cat mai repede din ea.
Problema mea este ca eu cand eram in generala, mai ales prin clasa a 8-a, imi bateam joc de colegele mele care plangeau ca vor pleca din scoala generala si ca isi vor parasii vechii profesori si colegi.Pe de alta parte eu abia asteptam sa scap de chinul scolii generale, cu orele care parca nu se mai terminau, cu profesori stresanti si cu foarte mult de invatat.Acum as mai vrea din sufletul sa mai fiu in scoala generala,sa mai am vechii colegi,vechii profesori,sa mai glumesc cu vexhii mei colegi,sa ne spunem bancuri,sa radem in ore, sa nu ne prea pese de invatat, sa alergam pe coridoarele scolii si sa jucam fotbal la orele de sport.Toate aceste amintiri imi lipsesc enorm, nu credeam ca dupa 4 ani de scoala generala as mai vrea sa mai fiu iarasi in generala cu vechii mei colegi.Cand am realizat ca s-a terminat clasa a 8-a,parca ceva din mine s-a rupt,nu mai sunt eu, sunt terminat psihic, va rog sa ma credeti ca eu chiar nu realizasem cat de dor o sa imi fie de acei 4 ani de chin dar macar impreuna cu fostii mei colegi si profesori.Acum la liceu nu mai e la fel,am altiI colegi mult mai nasoli decat fostii,o diriginta rea si al dracului, profesori mult mai diferiti, etc.Intrebarea mea este ce pot face? Cum saare uit de acesti 4 ani? Pe zi ce trece si ma duc la scoala tot mai dor mi se face de scoala generala.Va rog un raspuns care sa ma motiveze odata pentru totdeauna, ca eu nu mai suport starea asta.
Copile! Nu mai trai in trecut! Bucura-te de ceea ce ai in prezent! Timpul trece, iar pe măsură ce crești îți vei dori sa fi din nou in liceu. Nu te opri la ideea de ce ai avut pentru ca nu realizezi ce mult ai iubit ceva pana cand nu l-ai pierdut. Concluzie: ai viață înainte! Nu te împiedica de micile impasuri! Incearca sa vezi si partea buna: ai ocazia sa îți faci noi prieteni. Mult succes! Sper ca am reușit sa te motivez, macar puțin 
Răspunde
Binenteles ca in clasa 7-8 erai copil, abia treceai la adolescenta. Adolescenta incepe la 14 ani!
Buletinul nu inseamna adult sau maturitate, inseamna trecerea la adolescenta.
Maturitatea sau stadiul de adult incepe la 18, cand devii matur odata cu majoratul si cu examenul de bacalaureat.
Inca ceva, este foarte cunoscut ca baietii se dezvolta 1-2 ani mai incet decat fetele, care la 13-14 ani au deja alura de femei tinere, dezvoltate, dar baietii arata inca a copii de gimnaziu.
Problema este ca tu faci o obsesie din a trai in trecut, ceea ce nu este normal si nici sanatos!
Trecutul nu-l putem schimba si nici nu putem trai printre amintiri, desi ele raman vii in mintea noastra si asta este perfect normal.
Totusi, tind sa cred ca tu nu vrei sa cresti, nu vrei sa te desprinzi de trecut dintr-o alta frica si este de inteles, esti inca copil mic.
Cand o sa realizezi ca ceea ce faci acum, obsesia asta cu anii de generala si traitul in trecut sunt de fapt chestii legate de copilul mic, poate ca vei vrea sa de smulgi din ele si sa accepti realitatea si prezentul.
Unor li se intampla ce ti se intampla tie, dar numai daca raman copii mici pena la o anumita varsta cand realizeaza cat de ridicol pot fi sa gandeasca la trecut, sa vrea sa traiasca la trecut, cand totul era frumos, pentru ca erau micuti si primeau totul fara probleme.
Din punctul meu de vedere, poti ramane la nivel de 13-14 ani pana cand vrei tu, dar iti spun clar ca nu este nici sanatos si nici bine sa vrei sa tii cu dintii de acel trecut si sa refuzi sa te bucuri de prezent.
Un psiholog te-ar sfatuii clar sa te focusezi pe momentul actual, adica prezentul si viitorul tau, s anul-ti blochezi creierul cu trecutul, pentru ca ajungi la depresii grave, probleme psihiatrice si nu mai devii om normal.
Hai sa-ti spun ceva, am 50 de ani si sunt o fire vesela, binedispusa tot timpul, o femei fericita si implinita din toate punctele de vedere, si nu ma simt deloc la 50 de ani, nici macar nu-mi arat varsta si multi din amicii nostri ma intreba cand am de gand sa ma maturizez, pentru ca eu sunt iute si alerg tot timpul, vorbesc, glumesc, sunt pusa pe sotii... si glumesc cu ei, spunandu-le ca nu ma las prinsa, sa nu ma ajunga varsta din urma. Traiesc prezentul din plin si ma bucur de el si in acelasi timp imi pregatesc viitorul si ceea ce as vrea sa gasesc acolo, cand voi junge acolo, adica fac planuri, visez cu ochii deschisi, sunt incantata de cate si mai cate pot realiza cu viata mea, cu cat am de oferit celorlati si cat ma bucur sa o fac...
Dar, toatea astea ceea ce eu ti-am explicat mai sus, le vei intelege tarziu in viata, dupa ce te vei maturiza si vei trece macar prin jumatate din ce am trecut eu.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Obisnuiestete cu viitorul si prezentul viata merge inainte, o sa scapi si de liceu apoi vine munca
Răspunde
Ce motiv idiot de depresie, nu e locul bun în care să fii penibil. Știi care e problema ta, cam cea din numele tău.
Las ca ajungi la facultate si o sa vrei la liceu, o sa ajungi la munca si o sa vrei la faculatete samd
Nu ai de ec sa uiti de acetsi ani, amintirea lor este atat de frumoasa, ca trebuie sa ti-o aduci aminte intotdeauna si sa zambesti.
Din pacate, nu mai esti copilas mic sa te istoric la generala, acum esti la liceu si nu mai esti trata de profesori sau colegi ca un copilas, ci ca un adolescent, sunt alte pretentii la varsta asta, alt comportament, alte cerinte, alte tratamente.
Nimeni nu mai tolereaza copilarii sau obraznicii, poate de aceea ti se pare ca profesorii si diriginta sunt severi.
trebuie sa intelegi ca ai crescut si lumea are asteptari mari de la tine, nu mai esti la generala, maturizeaza-te, invata sa te comporti ca un adevarat adolescent, chiar daca esti abia intrat in adolescenta, inca micut si inca fricos de tot ce este nou.
Fa-ti prieteni dintre colegii de clasa, discuta cu toata lumea, fii bucuros ca ai o sansa sa o iei de la capat, sa-ti construiesti imaginea pe care o vrei, si care te va urma toata viata de acum incolo.
Chestia cu "nu mai suprt" tine de copilarie si de momentele cand te busea plansul, acum ar trebui sa treci peste asta, esti barbat in devenire si trebuie sa uiti cuvintele "nu mai suport" alea raman favoritele copiilor mici.
Desi e foarte corect si adevarat ceea ce spui tu,eu chiar nu pot nici de cum sa trec peste despartirea de generala. Ceva din mine inca e acolo, vad vechii colegi pe strada, in autobuz, etc si imi aduc aminte de vremea cand eram colegi si ce frumos era, nu pot sa trec peste imi doresc atat de mult macar la liceu sa am fostii colegi cu mine si vechii profesori daca in generala nu mai pot sa fiu...Doamne e atat de cruda realitatea si viata asta iti da la inceput tot ce e mai bun dupa iti ia tot si te lasa in ceata sperand ca ai mai putea da timpul inapoi, dar nu poti.Sincer si in generala crezi ca mai eram copil? Eram clasa a 7-a, a 8-a aveam deja buletin eram adolescent si logic ca nici acolo profesorii nu tolerau copilarii sau obraznicii problema e ca eu sunt prins in scoala generala si nu pot scapa. Daca maine m-as trezii ca as fi in generala nu conteaza ce clasa cred ca as petrece o luna
)
-
anonim_4396 întreabă:
13 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
